Mandatul

Capitolul I

Consideraţii generale privind contractul de mandat

1.1.Aspecte introductive

Despre contractul de mandat s-a spus că se află la originea tuturor contractelor. Fără a fi atât de generoşi cu acesta, apreciem că mandatul prezintă o importanţă care trebuie recunoscută si evidenţiată, întrucat prin intermediul lui se încheie alte contracte, cum ar fi, cel mai adesea, de vânzare-cumparare, dar şi alte contracte, cum ar fi de schimb, de locaţiune etc.

1.2.Scurt istoric privind contractul de mandat

1.2.1.Privire istorică in dreptul roman

Contractul de mandat era folosit de către romani încă din vremea republicii, cand aceeaşi persoană, trebuia să-şi apere interesele în diferite locuri. Lipsind vreme îndelungată de la domiciliu, romanii recurgeau la serviciile altora in scopul administrării unor bunuri sau valorificării unor drepturi. Fireşte, cei absenţi nu puteau utiliza serviciile sclavilor, întrucat aceştia, chiar dacă dispuneau de calităţiile intelectuale necesare, nu aveau capacitatea de a sta in justiţie, aşadar, sarcina administrării unor bunuri era încredinţată oamenilor liberi.

La început, a funcţionat regula potrivit căreia, mandatul care nu este gratuit este nul (mandatum nisi gratuitum nullum est ), deoarece dacă se prevedea o remuneraţie pentru serviciile mandaratului, atunci regăseam figura juridică a contractului de locaţiune de servicii. Mai târziu, spre sfârşitul perioadei clasice, se întalnesc decizii imperiale din care rezultă că s-au operat abateri de la principiul gratuităţii mandatului.

1.2.2.Privire istorică in dreptul român

Mandatul era reglementat de legiuirile româneşti din secolul al XVII-lea sub raportul responsabilităţii mandatarului, în sensul că atunci când acesta a fost victima unui act de violenţă si a pierdut bunurile ce i-au fost încredinţate spre valorificare nu poate fi obligat la despăgubiri, dacă face dovada actului de violenţă ; dacă este împuternicit în mai multe cauze, nu poate fi obligat să despăgubească pe cel ce i-a încredinţat operaţiile din bunurile angajate într-o altă întreprindere.

Mandatul este întalnit în Codul Calimach ca fiind „tocmala prin care primeşte cineva asupră-şi o treabă poruncită de altul, în numele aceluia spre purtare de grije" si se arată că poate fi înfăptuit în mod gratuit sau cu compensaţie materială, în acest din urmă caz obligând la o „răsplătire mulţămitoare anume".

1.3.Noţiunea de mandat civil

Contractul de mandat civil este reglementat în art. 1532 - art. 1559 C.civ. Art. 1532 C. civ., prevede că: „Mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fară plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea”.

În ceea ce priveşte definiţia contractului de mandat în doctrină s-au formulat mai multe opinii.

Într-o primă opinie, la care raliem şi noi întrucât ni se pare cea mai concisă, mandatul este definit ca fiind un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie acte juridice în numele si pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire

Într-o altă opinie, este definit ca acea convenţia prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să îndeplinească anumite acte pe seama unei alte persoane, numită mandant de la care a primit împuternicire şi pe care o reprezintă

Mandatul este definit ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană, numită mandant, împuterniceşte pe o altă persoană, numită mandatar, să încheie în numele ei şi pentru ea anumite acte juridice