Modalitate de evidențiere a situației patrimoniului agentului economic și a rezultatelor activității

INTRODUCERE

Lucrarea de faţã vorbeşte despre formele pe care le poate lua Executivul în diferite sisteme administrative şi despre raportul cu celelalte douã puteri în stat (puterea legislativã şi puterea judecãtoreascã). Se doreşte a fi o comparaţie între sistemul semiprezidenţial românesc şi organizarea executivã a unor mari state ale lumii, considerate modele de democraţie.

De la dictaturile clasice în care se ţinea cont de voinţa unei singure persoane venitã la putere prin forţã sau de la formele vechi de monarhie, statul s-a aflat într-o continuã evoluţie spre democraţie.

Pornind de la principiul separaţiei puterilor în stat, vom urmãri aceastã evoluţie şi schimbãrile produse în cadrul organizãrii politicii interne, acordând o mai mare importanţã structurii administrative din România. În analiza sistemului semiprezidenţial românesc vom pune accentul pe atribuţiile şi rãspunderea pe care le au Preşedintele şi Guvernul pentru a face apoi o prezentare mai puţin detaliatã a unor state foarte diferite din punct de vedere al guvernãrii şi împãrţirii administrativ teritoriale, dar respectând, în linii mari, aceleaşi principii.

Capitolul I:

Balanta de verificare

1. Noţiunea, conţinutul şi funcţiile balanţei de verificare

Balanţa de verificare este un procedeu specific metodei contabilităţii care asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanet impus de dubla înregistrare a operaţiilor economice ,oferind prin garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi ,precum şi a întocmirii unor bilanţuri reale şi complete.

Operaţiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate economică se înregistrează în conturi.În orice moment al activităţii economice , fiecare cont în parte pune în evidenţă situaţia elementelor patrimoniale: existenţele la începutul perioadei , creşterile , micşorările , totalul mişcărilor acumulate de la inceputul anului , dar şi existenţele finale.

Necesităţile de conducere ,control şi analiză a activităţii unităţilor patrimoniale impun generalizarea şi prezentarea , întru-un tablou enumerativ al tutror conturilor din cartea-mare , care furnizează informaţii în legătura cu soldurile iniţiale , mişcările intervenite într-o perioadă de gestiune ( lună , semestru , trimestru , an ) şi soldurile finale la data întocmirii ei.

Dintre funcţiile pe care le îndeplineşte balanţa de verificare în activitatea concretă enumerăm

1.1 Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi

Această funcţie constă în controlul şi identificare erorilor de înregistrare în conturi , prin intermediul diferitelor egalităţii valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare , precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei.

Înregistrarea fiecărei operaţii economice concomitent şi cu aceeaşi sumă , în debitul unui cont şi în creditul altui cont , face să rezulte o egalitate permanentă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.

Înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări , trecerea eronată a sumelor din Registrul Jurnal , Registrul Cartea Mare , şi de aici în balanţa , efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe , stabilirea eronată a rulajelor şi a soldurilor conturilor , determină inegalităţi între totalurile balanţei , care se semnalizează cu ajutorul ei , fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare , de control . Lipsa unei egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor erori,care trebuie să fie identificate şi corectate.Deşi în condiţiile utilizării calculatoarelor electronice în munca de contabilitate creşte exactitatea calculelor , funcţia de control a balanţei de verificare se menţine ,iar corelaţiile pe care se bazează , servesc la prevederea unor chei de control în programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor .