Moduri de stingere a obligațiilor civile

1. Notiunea de obligatie civila

“Obligatia civila constituie raportul juridic dintre doua sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice, ori intre aceste doua categorii distincte de subiecte ale dreptului, una dintre parti, numita “creditor”, determinand-o pe cealalta, numita “debitor”, sa execute o prestatie pozitiva sau negativa.”

“In sens larg prin obligatie se intelege raportul juridic in continutul caruia intra atat latura activa, care este drept de creanta ce apartine creditorulu, cat si corelativul acestui drept, adica latura pasiva a raportului, care este datoria ce incumba debitorului.

In sens restrans obligatia desemneaza numai latura pasiva a raportului juridic, fiind deci sinonima cu datoria ce revine debitorului.

In cazul in care accentul este pus pe latura pasiva: latura activa a obligatiei fiind implicata, obligatia poate fi definita ca acel raport juridic in virtutea caruia o persoana, denumita debitor este tinuta fata de o alta persoana, denumita creditor, fie la o prestatie pozitiva (a da, a face), fie la o abstentiune (a nu face).”

Uneori termenul de obligatie (“obligatiune”) este folosit pentru a desemna un inscris (“instrumentum”) doveditor al unui raport juridic de obligatie (de exemplu, inscrisurile nominative sau la purtator, destinate de a dovedi contracte de imprumut).

Raportul de obligatii comporta urmatoarele elemente structurale:

- subiectele, reprezentate de persoanele fizice si juridice;

- continutul, consta in dreptul creditorului de a-i solicita debitorului indeplinirea obligatiei;

- obiectul, consta in realizarea unei actiuni pozitive sau abtinerea de la aceasta de catre o persoana;

- constrangerea, consta in puterea pe care legea o recunoaste creditorului de a sili pe debitor sa-si execute obligatia sa, in cazul in care acesta nu o indeplineste voluntar.

Spre deosebire de raporturile juridice civile in al caror continut se afla drepturi reale si indatoriri corelative lor, care au un caracter de durata si stabilitate, prin ele fiind, de regula, exprimata statica circuitului civil, raporturile juridice de obligatii, in continutul carora se afla drepturi de creanta si indatoririle particulare corelative lor, au caracter efemer, deoarece se nasc, exista si se sting in scopul realizarii dinamice circuitului civil.

Cu alte cuvinte, raporturile obligationale s-ar putea spune ca se nasc pentru a se stinge.

2.Stingerea obligatiilor civile

“Stingerea obligatiei reprezinta incetarea raportului obligational dintre creditor si debitor, sens in care sunt utilizate diferite moduri reglementate de lege.”

Modul sau mijlocul firesc si de dorit de realizare a creantelor consta in executarea voluntara si in natura lor specifica a prestatiilor datorate de debitor catre creditorul sau.Cand o asemenea executare voluntara nu intervine datorita refuzului debitorului de a-si indeplini indatoririle sau din alte cauze imputabile lui, acelasi scop poate fi realizat prin executarea silita in natura sau prin echivalent a obligatiilor.

Mijloacele de stingere a obligatiilor sunt enumerate in textul articolului 1091 Codul Civil, unde se dispune:”Obligatiile se sting prin plata , prin novatiune, prin remitere voluntara, prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.”

Conceptia legiuitorului roman, mai mult sau mai putin criticabila, a fost supusa unei atente observatii de catre specialistii in domeniu.Aceste observatii privesc novatia, nulitatea, rezolutiunea si prescriptia extinctiva, fiind considerate sau nu modalitati de stingere a obligatiilor.

- Novatia este considerata un mod de transformare a raporturilor de obligatii; stingerea obligatiei vechi este conditionata obligatoriu de nasterea simultana a unui nou raport de obligatii, legatura juridica originara fiind inlocuita cu o noua legatura juridica.Stingerea obligatiei vechi isi are cauza juridica in nasterea noii obligatii.In cazul in care obligatia noua nu se naste valabil, obligatia veche supravetuieste si nu se poate stinge.Asadar novatia prin dublul sau efect este o operatie juridica prin care are loc transformarea unei obligatii intr-o alta obligatie.