Protecția Juridică a Copilului din Afara Căsătoriei

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE ALE OCROTIRII MINORULUI

1. NOŢIUNE ŞI REGLEMENTARE

Ocrotirea minorului desemnează ansamblul normelor juridice de apărare a persoanei care se află într-o situaţie specială datorită vârstei sale.

Cadrul legal privind ocrotirea minorului, respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului este stabilit de Codul familiei şi de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Aceste prevederi se completează cu alte reglementări interne care se referă la minori, precum şi cu prevederile cuprinse în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Actul normativ analizat protejează copilul, adică persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.

Cele două condiţii sunt prevăzute cumulativ. Aşa fiind, femeia minoră căsătorită, dobândind capacitate deplină de exerciţiu, nu intră sub incidenţa acestei legi.

Beneficiarii reglementării examinate sunt:

1) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

2) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;

3) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;

4) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;

5) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile Legii nr. 272/2004, de către autorităţile publice române competente.

În privinţa mijloacelor de ocrotire, ca regulă, ocrotirea minorului se realizează prin părinţi.

Cu titlu de excepţie, minorul este ocrotit prin adopţie, prin tutelă, prin curatelă sau prin celelalte mijloace prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

2.INSTITUŢII ŞI SERVICII CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI

2.1. INSTITUŢII LA NIVEL CENTRAL

Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de Legea nr. 272/2004 şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului .

Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia copilului se realizează şi prin instituţia Avocatul Poporului .

2.2. INSTITUŢII ŞI SERVICII LA NIVEL LOCAL

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinţilor săi.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţi, şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti. Rolul acestor structuri este atât de soluţionare a unor cazuri concrete/cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respective.

Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileşte prin acte emise de către autorităţile administraţiei publice locale.

Pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

În subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru protecţia copilului , ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridica, având următoarele atribuţii principale:

1) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară

2) pronunţarea, în condiţiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului;

3) soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

4) alte atribuţii prevăzute de lege.