Rezerva Succesorală în Noul Cod Civil

Capitolul I Consideraţii generale privitoare la moştenire în NCC

1.1 Prezentarea noţiunii

Prin moştenire sau succesiune se întelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane în viaţă. Persoana decedată, al cărei patrimoniu se transmite prin succesiune se numeste “de cujus”, prescurtare a expresiei romane “is de cujus succesione agitur” (cel despre a carui succesiune este vorba ). Persoanele care dobândesc integral sau parţial patrimoniul celui care a lăsat moştenirea sunt denumite generic „succesori” sau „moştenitori”.

Bunurile succesorale se transmit mostenitorilor fie în temeiul legii, fie în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea exprimată prin testament aşa cum prevede şi Noul Cod Civil în art. 962 „Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”

Noţiunea de succesiune este susceptibilă de mai multe înţelesuri. Într-o primă accepţiune, mai largă, prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte între vii, fie prin acte pentru cauză de moarte.

Într-o altă accepţiune, restrânsă, prin succesiune sau mostenire se înţelege transmisiunea întregului patrimoniu, a unei fracţiuni din aceasta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoană fizică decedată către una sau mai multe persoane fizice în viaţă, către una sau mai multe persoane juridice în fiinţă sau către stat, în baza unor norme de drept prestabilite.

Normele juridice civile care reglementează mostenirea sunt aplicabile numai în cazul încetării din viaţă a unei persoane fizice. Noţiunea de mostenire desemnează si patrimoniul care se transmite la moartea unei persoane (masa succesorală).

1.2 Felurile moştenirii

Mostenirea este legală când transmisiunea din cauză de moarte (mortis causa) are loc în temeiul legii. Intervine numai atunci când de cujusul nu a dispus prin testament ori donaţiuni de bunuri viitoare, de bunurile sale în favoarea uneia sau mai multor persoane, ea fiind şi moştenire ab intest (moştenire fără testament). Persoanele care dobândesc, în temeiul legii, patrimonial lui de cujus se mai numesc “ moştenitori” sau “erezi”.

Pentru a putea moşteni în calitate de moştenitor legal, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă capacitate succesorală;

b) să aibă vocaţie succesorală legală;

c) sa nu fie nedemn;

Primele două condiţii reprezintă condiţiile generale ale dreptului la moştenire, pe când cea de-a treia, nedemnitatea succesorală, este specifică doar moştenirii legale şi, ca atare, nu reprezintă o condiţie generală a dreptului de moştenire, tot aşa cum şi revocarea legatelor pe cale judecătorească pentru ingratitudine este specifică moştenirii testamentare. Moştenirea legală se cuvine rudelor şi soţului supravieţuitor, păstrându-se împărţirea rudelor în patru clase de moştenitori: a) descendenţii; b) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi; c) ascendenţii ordinari; d) colateralii ordinari. Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie succesorală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, în timp ce colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.

Moştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea moştenirii are loc pe baza testamentului, care reprezintă manifestarea voinşei celui care lasă moştenirea. Cel care dispune de patrimonial său, prin testament, se numeste testator. Asa cum am amintit mai înainte, persoanele desemnate să moştenească, în temeiul unui testament se numesc legatari. Aceştia pot culege întreaga moştenire, caz în care se numesc legatari universali, sau bunuri singular, caz în care se numesc legatari particulari.