Sancțiunile ce Intervin în Cazul Nerespectării Condițiilor Referitoare la Actele și Termenele Procesual Civile

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ACTELE DE PROCEDURĂ CIVILĂ

1.1 Notiunea si importanta actului de procedură

Codul de procedură civilă si legislatia din domeniul procesual reglementează în mod amănuntit modul de îndeplinire al actelor de procedură civilă existând norme privitoare la pornirea procesului civil, chemarea părtilor în fata instantei, administrarea probelor, pronuntarea hotărârilor, exercitarea căilor de atac, executarea silită a hotărârilor judecătoresti. Prin conditii procedurale de formă întelegem conditiile stabilite si impuse de lege, atât cu privire la activitatea instantei si a auxiliarilor săi, cât si cu privire la raporturile dintre părti si aceste organe1.

În ceea ce priveste corelatia dintre forma procedurală si actul de procedură, forma procedurală este ceea ce legea prescrie, iar actul de procedură ar fi forma adusa la îndeplinire2

Principala sanctiune ce se răsfrange asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nerespectarea dispozitiilor legale, este nulitatea. Nulitatea, ca sanctiune procedurală urmează să fie analizată în strânsă corelatie cu diferitele acte de procedură pe care instanta, părtile sau alti participanti le îndeplinesc pe tot parcursul activitătii judiciare. De aceea, înainte de a determina conceptul de nulitate sunt utile câteva consideratii asupra actelor de procedură.

În literatura de drept procesual civil s-a arăta că:”Act de procedură este orice act făcut în cursul si în cadrul procesului civil de instantă de judecată, de organele auxiliare ale acesteia si de ceilalti participanti la proces, în legătură cu

activitatea lor procesuală”3.

Formulări asemănatoare4 sau chiar identice5 se regăsesc si în hotărârile pronuntate de unele instante judecătoresti. Asa se explică, în mare măsură, preluarea acestei definitii si de alti autori care s-au referit la conceptul mentionat6. Totusi, definitiile enuntate nu corespund, astfel cum bine s-a remarcat7, tuturor exigentelor stiintifice, având un caracter de maximă generalitate.

Desi prin act de procedură se întelege înscrisul ce are rol să constate îndeplinirea formei procedurale, există si cazuri când actele de procedură nu se materializează în scris, putând să fie îndeplinite si verbal, dar pănă la urmă sunt consemnate în proces verbal sau încheiere de sedintă, asigurându-se astfel indirect consemnarea lor în formă scrisă8.

Definitia dată actului de procedură, în literatură de specialitate si în practica judiciară, exprimă într-o formulă de maximă generalitate o notiune care vizează întreaga activitate procesuală. De aici decurge, în ultimă instantă, interesul precizării cu multă rigurozitate a conceptului la care ne referim. Determinarea corectă a conceptului de act de procedură9 nu este lipsită de implicatii practice. Și o asemenea determinare este utilă în primul rând, pentru stabilirea conditiilor de validitate a actelor de procedură civilă.

În definirea actului de procedură trebuie să tinem seama că în această materie există o multitudine de acte ce au functionalităti diferite. Unele din aceste acte se înfătisează că operatii juridice specifice, iar altele ca manifestări de vointă a părtilor.

Conceptul de act procedural este folosit în legislatia noastră, adeseori, într-o acceptie restrânsă, adică de act ce nu poate fi privit în afara înscrisului care îl constată. Solutia este explicabilă, întrucât în materie procedurală un număr important de acte trebuie sa fie materializate în scris, iar forma reprezintă în atare împrejurări o conditie necesară pentru însăsi valabilitatea operatiei juridice.

În literatura de drept civil s-a arătă că de esenta oricărui act juridic este tocmai manifestarea de vointă facută tocmai în vederea constituirii, modificării sau singerii anumitor raporturi juridice10. Aceasta trăsătură nu este atât de pregnantă în cazul tuturor actelor de procedură.

Totusi există unele acte de procedură care se înfătisează ca manifestări unilaterale sau bilaterale de vointă. Avem în vedere, cu deosebire, actele părtilor. De aceea, în literatura de specialitate actul de procedură este definit uneori si ca o manifestare de vointă Astfel, de pilda, renuntarea la judecată se înfătisează neîndoielnic asa cum se recunoaste în literatura de specialitate si practica judiciară ca un act de dispozitie. O atare renuntare îndeplineste incontestabil trăsăturile unui act de procedură12.