Viciile de Consimțământ în Materia Vânzării

I. Noţiuni generale despre consimţământ

Consimţământul este alături de capacitate, obiect şi cauză o condiţie a actului juridic civil. Consimţământul, alături de cauză formează voinţa juridică.

“Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială, de fond şi generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior.” Sub aspect terminologic termenul “consimţământ” are fie înţelesul de voinţă exteriorizată, fie sensul de acord de voinţă.

Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească patru condiţii: trebuie să provină de la o persoană cu discernământ (care este o stare de fapt, în comparaţie cu capacitatea, care este o stare de drept), să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

Prima condiţie decurge din caracterul conştient al actului juridic civil, în sensul că subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării lui de voinţă.

A doua condiţie nu este îndeplinită când manifestarea de voinţă a fost facută în glumă, când s-a facut sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă, când manifestarea de voinţă a fost prea vagă sau când manifestarea de voinţă s-a facut cu o rezervă mintală, cunoscută de cocontractant.

În prinvinţa celei de a treia condiţii este aplicabil principiul consensualismului, care înseamnă că simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară, ci şi suficientă pentru ca actul să se nască valabil din punct de vedere al formei sale. Fac excepţie de la acest principiu actele solemne. Se pune intrebarea, în legătură cu aceasta condiţie, dacă tăcerea are valoare juridică. De regulă, în dreptul civil tăcerea nu are valoare de consimţământ, dar există şi excepţii: când legea prevede expres că tăcerea valorează consimţănânt, când, prin voinţa expresă a părţilor, se atribuie o anumită semnificaţie juridică tăcerii sau când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului.

A patra condiţie este o condiţie negativă şi este impusă de caracterul conştient, liber al actului juridic civil. În cazul viciilor de consimţământ, există consimţământ dar este alterat în conţinutul său. Sunt vicii de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa şi leziunea. În materia vânzării-cumpărării se exclude leziunea.

În cele ce urmează vom expune o abordare a viciilor de consimţământ, în general, şi în material vânzării-cumpărării, în special.

II. Eroarea

II. 1. Noţiune

Primul viciu de consimţământ este eroarea, prin ea înţelegându-se falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic civil, sau falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic civil. Eroarea este reglementată de articolele 953, 961 şi 954 din Codul Civil.

Fiindcă tema referatului nostru este legată de viciile de consimţământ în materia vanzării, trebuie specificat că vânzarea se supune regulilor de drept comun în materie, dar se impun totuşi unele precizări legate de aceasta. În altă ordine de idei, “eroarea constă în a crede adevărat ceea ce este fals, ori fals ceea ce este adevărat”.

II. 2 Clasificarea erorii

Eroarea, se clasifică, după gravitatea ei, în eroare obstacol, eroare gravă şi eroare indiferentă. Dintre aceste trei feluri de eroare, au importanţă doar primele două, cea de a treia neatrăgând nulitatea contractului. Eroarea obstacol, numită şi distrucivă de voinţă, este cea mai gravă formă a erorii, falsa reprezentare căzând fie asupra naturii actului (error in negotio), de exemplu o parte crede că a încheiat un contract, iar cealaltă parte crede că a încheiat un alt contract, fie asupra identităţii obiectului (error in corpore), de exemplu o parte crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere alt bun.