Aportul asociaților - element sine qua non la constituirea societăților comerciale

I.1. Patrimoniul social.

Noţiunile de patrimoniu social şi de capital social au un înţeles mai larg sau mai restrâns şi chiar înţelesuri diferite, după contextul în care figurează.

Patrimoniul este ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unei persoane fizice sau unei persoane juridice. Altfel spus, patrimoniul este averea unei persoane, totalitatea bunurilor care o compun şi a obligaţiilor sale, privite ca universalitate juridică. Drepturile formează activul, iar obligaţiile formează pasivul patrimoniului.

Patrimoniul social, (comparativ cu definiţia dată de dreptul civil patrimoniului), este patrimoniul care aparţine unei societăţi comerciale ca, de altfel, oricărei societăţi cu personalitate juridică. În acest sens articolul 3, alin 1 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale stipulează că: „Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social”. Această dispoziţie reprezintă o aplicaţie a principiului înscris în art. 1718 Cod Civil: din moment ce societatea este o persoană juridică, un subiect de drept distinct care beneficiază de un patrimoniu propriu, atunci ea este ţinută sa-şi execute obligaţiile proprii cu întregul patrimoniu, cu toate bunurile sale prezente şi viitoare, patrimoniul social reprezentând gajul general al creditorilor sociali.

Patrimoniul social cuprinde un activ social şi un pasiv social care, sub aspect contabil, se evidenţiază în bilanţul contabil al societăţii comerciale conform normelor contabile.

Activul social sau fondul social cuprinde totalitatea elementelor de activ din patrimoniul social la un moment dat. Include atât bunurile care au fost subscrise de asociaţi la constituirea societăţii cu titlul de aport la capital, cât şi bunurile dobândite ulterior prin activitatea societăţii. Include, de asemenea, aporturile noi, în numerar şi în natură, subscrise pentru majorarea capitalului social.

Pasivul social constituie contra-ponderea activului social şi cuprinde obligaţiile sociale, contractuale şi extracontractuale.

Activul şi pasivul constituie cele doua părţi ale bilanţului contabil. Pasivul evidenţiază resursele societăţii, printre care şi capitalul social, iar activul reflectă întrebuinţarea lor, prin evidenţierea pe grupe, a tuturor bunurilor societăţii – bunuri materiale şi drepturi – fiecare cu valoarea sa.

Autonomia patrimoniului şi consecinţele acesteia.

Autonomia patrimoniului societăţii faţă de patrimoniile proprii ale asociaţilor determină anumite consecinţe juridice:

- bunurile aduse ca aport de asociaţi ies din patrimoniul lor şi intră în patrimoniul societăţii. Aceste bunuri devin proprietatea societăţii, afară de cazul când s-a convenit altfel prin contractul de societate (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990). Asupra bunurilor aportate, asociaţii nu mai au nici un drept, în schimbul lor ei dobândind părţi de interes, părţi sociale sau acţiuni, după caz, care le conferă un drept de creanţă asupra societăţii, de o natură specială, cu caracter social (dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală, dreptul la beneficii şi la împărţirea activului social, în caz de lichidare).

De vreme ce bunurile aportate au ieşit din patrimoniul asociaţilor, înseamnă că nici creditorii personali ai asociaţilor nu mai pot urmări aceste bunuri, indiferent de data creanţei lor. Conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe toată durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, creditorii asociaţilor pot popri părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

- bunurile aduse ca aport de către asociaţi formează gajul general al creditorilor sociali. Aceasta înseamnă că ele vor putea fi urmărite doar de către creditorii societăţii, asupra acestor bunuri fiind exclus concursul creditorilor sociali cu creditorii asociaţilor. Există, totuşi, un caz special, în care creditorii sociali au un drept de gaj general asupra patrimoniului asociaţilor debitori, dar cu titlu subsidiar, fiind vorba despre răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor din cadrul societăţii în nume colectiv şi cea a asociaţilor comanditaţi.

- obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi. Acest fapt nu se produce, întrucât asociaţii şi societatea sunt subiecte de drept diferite, neîndeplinindu-se, astfel, condiţia identităţii de subiecte prevăzută pentru realizarea compensaţiei.

- aplicarea procedurii insolvenţei faţă de societate priveşte numai patrimoniul societăţii, fară a se putea extinde asupra patrimoniilor asociaţilor.

I.2. Capitalul social şi aporturile asociaţilor.

Capitalul social şi patrimoniul societăţii sunt două concepte strâns legate între ele, dar nu trebuie confundate. Noţiunea de patrimoniu social este distinctă de cea de capital social, aşadar, spre deosebire de patrimoniu care cuprinde elemente concrete, adică totalitatea bunurilor societăţii, capitalul nu are o existenţă reală.

Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Deci, aporturile asociaţilor nu trebuie privite doar în individualitatea lor, ci şi în totalitatea acestora. Într-adevăr aceste aporturi reunite formează capitalul social al societăţii şi, totodată, ele constituie elemente ale patrimoniului societăţii, în sensul că în acesta trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social.

Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică.

Semnificaţia contabilă. Constă în faptul că el nu are o existenţă reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de asociaţi.

În bilanţul societăţii, el apare evidenţiat la pasiv, deoarece reprezintă aporturile asociaţilor, care, la dizolvarea societăţii, trebuie restituite. În schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociaţilor figurează în activul bilanţului, întrucât ele aparţin societăţii. De exemplu dacă o construcţie figurează ca aport, cu păstrarea proprietăţii pentru asociat, ea nu figurează în activul societăţii.

Semnificaţia juridică. Constă în faptul că acesta constituie gajul general al creditorilor societăţii, în sensul că în patrimoniul societăţii trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puţin în limita capitalului social.

Datorită rolului său de gaj general al creditorilor societăţii, capitalul social este fix pe toată durata societăţii. El poate fi modificat, în sensul măririi sau al micşorării sale, doar în condiţiile modificării actului constitutiv, în condiţiile legii.