Cambia

INTRODUCERE

Cambia este unul dintre cele mai vechi instrumente financiare fiind folosita incepand cu secolul X de catre comerciantii arabi si este cunoscuta si sub numele de trata sau polita. Ea este un inscris care contine un ordin scris si neconditionat dat de catre o persoana (tragator) unei alte persoane (tras) pentru a plati o anumita suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta si intr-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar).

In circuitul comercial cambia indeplineste functii de mijloc de plata, de mijloc de garantare si de mijloc de creditare, elementele obligatorii care trebuie sa fie continute de aceasta fiind obligatoriu legate de aceste functii. Astfel, o cambie, ca document, trebuie sa contina: - elemente obligatorii si elemente facultative fapt care va fi amanuntit descris in lucrare in continuare. Raportul juridic nascut de emiterea cambiei presupune acceptarea acesteia, trasul avand ordin din partea tragatorului sa efectueze plata dar devine obligat cambial numai in momentul in care accepta cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial, solidar cu tragatorul, girantii, avalistii. Acceptarea se face prin mentiunea pe cambie "acceptat", dar este suficienta si numai semnatura trasului (trasul isi ia sarcina "sa plateasca", iar ceilalti obligati cambial isi asuma obligatia de a face "sa se plateasca", in mod efectiv ei platind numai in cazul in care debitorul principal, trasul, nu isi onoreaza plata

Lucrarea este structurata in 3 capitole:

CAPITOLUL I. CAMBIA – INSTRUMENT FINANCIAR.

1.1. Noţiune. Trăsături. Efecte.

1.2. Rolul Cambiei

CAPITOLUL II. FORMA CAMBIEI.

2.1. Elemente obligatorii ale cambiei

2.2. Cambia în alb si elementele facultative

2.3. Cadrul legal al utilizarii cambiei

CAPITOLUL III. ACCEPTAREA CAMBIEI

3.1. Prezentarea cambiei la acceptare.

3.2. Transmiterea cambiei

3.3. Garantarea cambiei

CAPITOLUL I. CAMBIA – INSTRUMENT FINANCIAR.

1.1. Noţiune. Trăsături. Efecte.

Este unul dintre cele mai vechi instrumente financiare fiind folosita începînd cu secolul X de către bogaţii comercianţi arabi, pentru ca în Evul Mediu să cunoască - mare extindere în Europa occidentală si totodata este cunoscuta si sub numele de trata sau polita.

Apariţia cambiei a fost determinată de -varietate de factori, printre care: densitatea mare de monede, nesiguranţa transporturilor şi interzicerea exporturilor de capitaluri. Băncile comerciale oferă o gamă variată de servicii, printre care unul, cambia, care nu se foloseşte atât de frecvent, însă, constituie un instrument de plată, care se numără printre cele mai vechi tehnici de plată, oferind un grad de securitate înalt părţilor implicate.

Cambia este definita ca fiind înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană (trăgător) unei alte persoane (tras) de a plăti unui beneficiar, la scadenţa şi locul stabilit, o sumă de bani determinată.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Este un inscris care contine un ordin scris si neconditionat dat de catre o persoana (tragator) unei alte persoane (tras) pentru a plati o anumita suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta si intr-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar).

Din definirea notiunii de cambie rezulta ca aceasta adica Cambia implică participarea a trei persoane:

• trăgătorul – creditorul sau exportatorul – este persoana care emite titlul;

• trasul – importatorul – este persoana căreia îi este adresat ordinul sau mandatul de a plăti o anumită sumă;

• beneficiarul – terţa persoană către care sau la ordinul căreia se face plata.

Creanţa trăgătorului către tras reprezintă proviziunea sau acoperirea cambiei. Creanţa beneficiarului contra trăgătorului reprezintă valoarea furnizată.

Tot din definiţie rezultă ca trăgătorul are de tras -creanţă, care se numeşte promisiunea sau acoperirea cambiei iar beneficiarul are -creanţă de trăgător, aceasta numindu-se valoarea furnizată.

Cambia se caracterizeaza prin următoarele trăsături specifice:

- cambia este un titlu complet, neputând fi dovedit prin elemente exterioare;

- forma cambiei este prevăzută de lege.