Condițiile aplicării dreptului comunitar concurențial intreprinderilor. Înțelegerea și autonomia participanților

Unul dintre elementele cele mai caracteristice ale pieţei comune este afirmarea economiei de piaţă.

De aceea, atât Tratatul, cât şi dreptul derivat şi-au propus să înlăture efectiv toate ameninţările la adresa concurenţei, atât din partea actorilor privaţi (mai ales înţelegerile anticoncurenţiale şi abuzul de poziţie dominantă), cât şi a actorilor publici (în special ajutoarele publice şi pieţele publice) .

Comisia, în al nouălea Raport asupra Politicii de Concurenţă (1980), a statuat că o concurenţă nedistorsionată este necesară pentru o funcţionare optimă a pieţei comune.

Introducerea la Raport enunţă cele patru obiective de bază ale politicii comunitare în domeniu:

- o piaţă deschisă şi unificată, nefracţionată de înţelegeri restrictive si anti-concurenţiale între întreprinderi;

- o proporţie acceptabilă de concurenţă efectivă a pieţelor, fără supraconcentrări sau abuzuri ale firmelor dominante;

- echitate în asumarea locului pe piaţă, în special ajutoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, măsuri de protecţie a consumatorului şi combaterea ajutoarelor de stat ilegale;

- păstrarea (menţinerea) poziţiei competitive a economiei comunitare în cadrul economiei mondiale, în special faţă de Statele Unite şi Japonia;

Dreptul comunitar al concurenţei nu-şi propune să se substituie legislaţiilor naţionale privind concurenţa, neaplicându-se decât în ceea ce priveşte comerţul dintre statele membre.

În afara cazurilor în care autorităţile comunitare au o competenţă exclusivă, autorităţile naţionale au competenţa de a garanta aplicarea dreptului comunitar al concurenţei.

Autorităţi naţionale înseamnă atât instanţele de judecată, cât şi instituţii de specialitate, cum ar fi Consiliul Concurenţei francez.

Pornind de la cauza Walt Wilhelm a Curţii de Justiţie din 13 februarie 1969, în scopul aplicării unitare a dreptului comunitar al concurenţei, atribuţiile între autorităţile naţionale şi cele comunitare au fost divizate (împărţite) în modul următor:

- atunci când este vorba despre interdicţie, aceasta trebuie respectată de autorităţile naţionale;

- dacă nu se specifică nimic în acest sens, autorităţile naţionale îşi conservă în principiu libertatea lor de acţiune;

- dacă dreptul comunitar autorizează un comportament, dreptul naţional joacă rolul de dublă barieră, ceea ce înseamnă că o interdicţie prevăzută de dreptul naţional se aplică în măsura în care autorităţile naţionale nu deţin o competenţă exclusivă;

2. Caracteristicile esenţiale ale dreptului comunitar concurenţial în UE

• Universalitatea

Regulile generale ale concurenţei acoperă toate punctele de interes capabile să devină obiectul tranzacţiilor comerciale, ceea ce înseamnă că nu se referă numai la bunuri, ci şi la servicii şi la drepturile de proprietate intelectuală.

• Formarea jurisprudentei

Prevederile articolelor 81-89 CE (ex 85-94 TCE) sunt redactate în termeni foarte generali, putând fi interpretate de Curtea de Justiţie. Influenţa legislaţiei derivate devine însă din ce în ce mai simţită. Este, în special, cazul când se fac referiri la reguli cum sunt Regulamentul fuziunilor, care este un exemplu de sine stătător al legislaţiei concurenţei, spre deosebire, de exemplu, de regulamentele de exceptare de grup, redactate în întregime conform cerinţelor articolului 81 CE (ex 85 TCE).

• Principiul extrateritorial

Dreptul comunitar al concurenţei se aplică tuturor firmelor care operează pe piaţa comună, indiferent dacă acestea sunt înfiinţate într-un stat membru sau nu. Acest lucru a fost confirmat de Curtea de Justiţie în momentul în care a decis că, în lumina articolelor 81 (ex 85) CE şi 82 (ex 86) CE, Comisia are dreptul de a deschide acţiuni împotriva firmelor ale căror acţiuni au efect negativ asupra comerţului intracomunitar, chiar dacă nu sunt înfiinţate în Uniunea Europeană.

• Pragmatism ideologic

Obiectul politicii concurenţei în Uniunea Europeană este evitarea distorsiunilor în comerţul intracomunitar, fiind loială liberalismului care stă la baza Tratatului UE. Ataşamentul faţă de valorile unei pieţe libere nu este dogmatic, fiind de fapt mai puţin dogmatic decât în alte reguli comerciale de bază, cum ar fi libera circulaţie a mărfurilor. În consecinţă, diferitele prevederi care stabilesc regulile generale fac subiectul unor generoase excepţii inspirate fie din considerente sociale, cum ar fi articolul 87 CE (ex 92 TCE), fie din considerente care ţin de eficienţa pieţei, cum ar fi articolul 81 CE (ex 85 TCE).

• Penalizarea actiunilor care afecteaza comertul intracomunitar

Dreptul comunitar implică proceduri de penalizare împotriva firmelor sau a autorităţilor naţionale numai dacă activităţile acestora afectează comerţul dintre statele membre, indiferent de măsura în care a fost afectat acesta. Chiar dacă activitatea în cauză constă într-un acord dintre două firme care se află într-un stat membru, acordul poate fi penalizat dacă afectează comerţul dintre statele membre.