Constituirea Societatilor Comerciale in Dreptul Pozitiv Romanesc

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Constituirea Societatilor Comerciale in Dreptul Pozitiv Romanesc.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 161 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dorian Remus Gabriel

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Drept Comercial

Cuprins

Cap. 1 Notiuni introductive privind societatile comerciale
1.1. Originea si evolutia reglementarilor legale privind societatile comerciale.
1.2. Reguli comune aplicabile oricarei societati comerciale.
1.3. Formele si clasificarea societatilor comerciale.
Cap. 2
2.1. Actul constitutiv al societatilor comerciale
2.2. Înmatricularea societatilor comerciale
2.3. Formalitati specifice subscriptiei publice.
2.4. Efectele încalcarii cerintelor legate de constituirea societatilor comerciale.
Cap. 3
3.1. Notiuni generale privind modificarea societatilor comerciale.
3.2 Principalele cazuri de modificare a societatilor comerciale:
a) Majorarea si reducerea capitalului social
b) Excluderea si retragerea asociatilor
c) Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
Cap. 4 Concluzii si propuneri
Bibliografie

Extras din document

Capitolul I

Notiuni introductive privind societatile comerciale

1.1.Originea si evolutia reglementarilor legale privind

societatile comerciale

Entitate de natura contractuala, societatea comerciala este bazata pe asocierea libera a membrilor ei si are o istorie de mii de ani.

Primele reglementari referitoare la societatea comerciala au aparut înca din timpul lui Hammurapi-regele Babilonului sub denumirea de Codul lui Hammurapi ce reglementa activitatea comerciala în mai multe dispozitii

Astfel, art. 66-100 din acest cod se refereau la camata, art.100-107 la activitatea negustorilor si art.108-112 la cârciumi.

În Imperiul Roman, societatea comerciala era definita ca un contract consensual prin care doua sau mai multe parti (persoane) se obligau sa puna ceva în comun ( un bun sau activitatea lor) cu scopul realizarii unui câstig.

Se distingeau mai multe forme de societate:

a) societatea tuturor bunurilor prezente si viitoare (societas omnium

bonorum);

b) societatea în care se pune în comun un singur bun, de pilda un sclav;

c) societatea al carui obiect îl formau veniturile (societas quoestus)-

considerata tipul comun de societate;

d) societatea cu un singur fel de afaceri (societas alicuius negotionis), ca de pilda societatea publicanilor (societas publicanorum) ce avea drept obiect arendarea impozitelor statului.

Trebuie mentionat faptul ca, în dreptul roman societatile comerciale nu aveau personalitate juridica, cu exceptia societas publicanorum.

Aparitia societatilor comerciale, fara a putea fi strict delimitata în timp s-a datorat premiselor economice si sociale.Actiunile individuale au cedat locul factorilor reuniti care asigurau pe de o parte cresterea considerabila a resurselor de munca si financiare, iar pe de alta parte diversificarea actiunilor întreprinse în realizarea scopului comercial.

Tocmai cooperarea practica între întreprinzatori a permis abordarea conceptului de societate comerciala. Ca si celelalte institutii ale dreptului, societatea comerciala îsi datoreaza aparitia unor cauze economice si sociale.

Pe masura ce societatea omeneasca s-a dezvoltat, iar nevoile economice si sociale au crescut, oamenii si-au dat tot mai mult seama ca energiile individuale, oricât de mari ar fi fost ele, nu erau îndestulatoare pentru satisfacerea acestor nevoi.

O actiune individuala, indiferent de marimea resurselor de munca si financiare ale întreprinzatorului, nu mai putea face fata realizarii unor activitati economice de amploare. Aceasta idee si-a gasit expresia pe planul dreptului în conceptul de societate comerciala ce implica asocierea a doua sau mai multe persoane cu punerea în comun a unor resurse în vederea desfasurarii unei activitati economice si împartirii beneficiilor rezultate.

Astazi, prin mijlocirea societatilor comerciale, un numar mare de persoane fizice si juridice, detinatoare de actiuni pot sa participe la întreprinderi industriale, de navigatie, comerciale sau de credit si sa contribuie la constituirea unor mari capitaluri, pentru bunul mers al afacerilor.

Dezvoltarea activitatii comerciale în perioada Evului mediu a condus la cristalizarea primelor societati comerciale cu atributele lor specifice.

La început au aparut asadar colectivitati restânse formate din câteva persoane, care puneau în comun bunurile si priceperea lor, în vederea realizarii unei afaceri.

Mai târziu, prin perfectionarea tehnicii juridice au aparut colectivitati mult mai mari, cu sute sau chiar cu mii de persoane, necunoscute între ele care, prin capitalurile lor contribuiau la realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.

Asemenea grupari de persoane si capitaluri, îmbracate în haina juridica a societatii comerciale, au facut posibile marile realizari ale veacului al-XIX-lea cum sunt: Canalul de Suez, Canalul Panama, exploatarea minelor si zacamintelor, retelele de cai ferate.

Societatile comerciale au contribuit la dezvoltarea masinismului si comunicatiilor care au permis extinderea pietelor, cu toate consecintele benefice asupra civilizatiei moderne.

Societatile comerciale au fost si sunt si în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale ca si pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzatorilor.

Societatea în nume colectiv deriva din societatea civila fara personalitate juridica, provenita la rândul ei din dreptul roman. Cronologic, urmatoarea forma de societate comerciala este societatea în comandita simpla.

Ca urmare a cruciadelor, intensificarea schimburilor comerciale de-a lungul drumurilor de legatura a vestului si centrului Europei cu portile Mediteranei care deschideau porturile maritime ale Orientului a condus în mod necesar la nasterea si dezvoltarea creditului.

Comertul pe mare presupunea angajarea unor cheltuieli considerabile pentru armarea si încarcarea navelor si totodata asumarea unor riscuri deosebit de grave în confruntarea cu elementele naturii ori cu piratii de tot soiul. Acest credit maritim era de scurta durata si aleatoriu.

Dupa ce comertul se raspândeste pe continent, sporul de siguranta al schimburilor datorita securitatii pe care îl ofereau drumurile, dar mai ales târgurile cetatii are drept

Fisiere in arhiva (1):

  • Constituirea Societatilor Comerciale in Dreptul Pozitiv Romanesc.doc

Alte informatii

Universitatea Spiru Haret - Facultatea de Drept si Administratie Publica Galati.