Contracte de raport și cont curent

I.Contractul de report.

1.Notiunea contractului de report.

1.1.Definitia contractului de report.

Potrivit art. 74 C.com., “contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit, care circula in comert, si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie”.

Asa cum rezulta din aceasta definitie, in conceptia Codului comercial, contractul de report este un act juridic complex, care cuprinde o dubla vanzare, o vanzare se executa imediat, atat in privinta predarii titlurilor, cat si a pretului, iar cea de-a doua este o revanzare cu termen si la un pret determinat.

Pentru validarea contractului, legea impune predarea reala a titlurilor date in report (art. 74 alin.2 C.com.). In consecinta, contractul de report este un contract real, iar nu consensual.

Trebuie aratat ca, in conceptia Codului comercial, contractul de report este o fapta de comert (art.3 pct.3 C.com.). Spre deosebire de vanzarea-cumpararea comerciala, contractul de report este o fapta de comert indiferent de intentia partilor contractante. Acest contract este o fapta de comert conexa (accesorie ). El dobandeste comercialitate datorita obiectului sau care il constituie titlurile de credit.

In temeiul contractului de report, o persoana detinatoare de titluri de credit care circula in comert, denumita reportat, da in report (vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane, denumita reportator (de obicei, un bancher), in schimbul unui pret platibil imediat. Prin acelasi contract, partile se inteleg ca, la un anumit termen, reportatorul sa revanda reportatului titluri de credit de aceeasi specie, primind pretul determinat. Reportatorul va primi de la reportat o remuneratie, denumita pret de report sau premiu, care constituie pretul serviciului prestat de reportator.

Potrivit legii, reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceeasi specie, iar nu titlurile pe care le dobandeste de la reportat.

Contractul de report este folosit in cazul cand o persoana, care este propietara a unor titluri de credit, are nevoie de numerar. Ea ar putea sa vanda aceste titluri ori sa le constituie in gaj pentru obtinerea uni imprumut. Mai avantajos pentru o atare persoana este sa dea aceste titluri in report, mai ales cand nu doreste sa se desparta definitiv de aceste titluri. Astfel, X detine 15 actiuni ale Bancii Ion Tiriac. Avand nevoie de bani, vinde actiuni lui Y la pretul nominal, pe care ii incaseaza imediat. Prin acelasi contract, partile convin ca, la un anumit termen, Y sa ii revanda lui X tot 15 actiuni ale aceleiasi banci la un anumit pret ( de obicei, mai mare decat pretul nominal).

Diferenta intre suma data si cea incasata de reportator (profitul) poarta denumirea de report.

Cum se poate observa, contractul de report prezinta avantaje pentru ambele parti; reportatul poate obtine suma de bani de care are nevoie, fara a pierde definitiv dreptul asupra titlurilor; reportatorul isi valorifica sumele de bani temporar disponibile, prin aceea ca va primi o suma de bani mai mare decat cea achitata reportatului, precum si remuneratia cuvenita.

Contractul de report poate fi folosit nu numai de cel care are nevoie e numerar, ci si de cel interesat sa detina anumite titluri de credit. Astfel, X este actionarul unei societati si, pentru a obtine o majoritate in adunarea generala, cumpara 25 de actiuni de la actionarul Y, cu conditia sa I le revanda la un pret determinat. In acest caz, operatiunea este profitabila propietarului titlurilor; el vinde la pretul nominal, dar la termen va incasa un profit de la cel care le-a folosit.

Diferenta de suma incasata de proprietarul titlurilor se numeste deport.Un atare contract este supus acelorasi reguli care se aplica reportului.

1.2. Conditiile reportului.

Din cele aratate rezulta ca pentru a fi in prezenta unui contract de report sunt necesare urmatoarele conditii:

a) sa existe un acord de vointa intre reportat si reportator, in sensul unei vanzari pe bani gata si a unei revanzari pe termen;

b) manifestarile de vointa privind vanzarea si revanzarea sa fie simultane si sa aiba loc intre aceleasi persoane (reportat si reportator);

c) vanzarea si revanzarea sa aiba ca obiect titluri de credit care circula in comert (actiuni, obligatiuni emise de societatile comerciale etc.).

Legea cerea ca vanzarea si revanzarea sa priveasca titluri de credit de aceeasi specie, ceea ce inseamna ca revanzarea nu trebuie sa aiba ca obiect titlurile de credit vandute; de exemplu, reportatul a vandut reportatorului actiunile nr. 1-10, iar reportatorul a revandut reportatului actiunile nr. 101-110, toate emise de aceeasi societate.