Contractele Comerciale

CONTRACTE COMERCIALE

1. Consideratii generale privind contractele comerciale

Contractul, respectiv acordul de vointa al partilor trbuie sa îndeplineasca conditiile prevazute de art. 942-969 C. civ., dobândind însa natura juridica de contract comercial, datorita faptului ca obiectul pe care îl trateaza este comercial.

Codul comercial exprima în mod sintetic acelasi punct de vedere în cele doua alineate ale art. 1. Astfel, în primul alineat, referindu-se la obiectul codului comercial, se face precizarea de principiu conform careia: ,,În comert se aplica legea de fata.

Codul comercial, în enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operatii pe care le considera comerciale se refera si la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este însa nevoie sa se recurga la codul civil, condul comercial precizând în alineatul 2 al primului articol ca: ,,Unde ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplica Codul civil.

În concluzie, în materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept civil, dar sub aspect substantial este de drept comercial.

Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la origine au fost civile, îsi gasesc explicatia în incompatibilitatea acestora cu functia economica a comertului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vânzare-cumparare, mandat sau comision.

Aceste contracte civile pot sa îndeplineasca si una din functiile economice ale comertului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost însa necesar ca regulile sale originare sa se modifice pentru ca activitatea contractuala sa devina compatibila cu functia economica a comertului. Or, comertul are nevoie de reguli juridice si de institutii favorabile celeritatii tranzactiilor si sigurantei creditului, ceea ce nu ofera dreptul comun.

2. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPaRARE COMERCIALA

2.1. Notiunea contractului de vânzare-cumparare comerciala

Din punct de vedere economic, vânzarea este o varianta mai evoluata a schimbului, în care îsi are originea. Datorita importantei sale pentru activitatea comerciala, contractul de vânzare cumparare comerciala face obiectul unei reglementari legale speciale, sediul materiei acestui contract regasindu-se numai în parte în Codul comercial, regulile generale fiind cuprinse în Codul civil, Cartea a III-a, Titlul V (art. 1294-1404).

Distinct de regulile aplicabile oricarui contract de vânzare-cumparare comerciala, unele legi speciale reglementeaza si reguli specifice privind anumite vânzari. În concluzie, contractul de vânzare-cumparare comerciala este supus unei duble subordonari legale, civila si comerciala, dupa principiul instituit de art. 1 C.com.

Codul comercial nu ofera o definitie a contractului de vânzare-cumparare comerciala, astfel ca, apelând la Codul civil (art. 1294 C.civ.), vom defini contractul de vânzare-cumparare comerciala ca un contract prin care o parte (vânzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga în schimb sa plateasca vânzatorului o suma de bani drept pret, adaugând la aceasta elementul de comercialitate prevazut de art. 3 C.com., si anume intentia de revânzare si obtinerea de profit.

2.2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumparare comerciala

Din definitia data mai sus rezulta ca acest contract este sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate.

Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin încheierea sa da nastere la obligatii reciproce între partile contractante. Vânzatorul are obligatia sa predea efectiv marfa vânduta; sa-l asigure pe cumparator de conformitatea marfii predate cu clauzele contractuale si sa-i predea vânzatorului documentatia tehnica (pentru bunuri de folosinta îndelungata, de ex.: televizor, computer, bunuri electrocasnice  robot de bucatarie). Cumparatorul are doua obligatii: plata pretului si luarea în primire a lucrului vândut.

Vânzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent în schimbul prestatiei la care se obliga. Vânzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul urmarste sa primeasca bunul cumparat în schimbul pretului stabilit.

Vânzarea este un contract comutativ, deoarece existenta si întinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti din momentul încheierii contractului si nu depind, ca în contractele aleatorii, de un eveniment viitor si incert, care ar face sa existe sanse de câstig si pierdere pentru ambele parti contractante.

Vânzarea este un contract consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara îndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului (marfii) vândut si a pretului în momentul încheierii contractului (,,vinderea este perfecta.îndata ce partile s-au învoit.  art. 1295 C. civ.).

Prin exceptie de la principiul consensualismului, în cazurile special prevazute de lege vânzarea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile  indiferent ca sunt situate în intravilanul ori extravilanul localitatilor  pot fi înstrainate (dobândite) prin acte juridice între vii, sub sanctiunea nulitatii absolute (virtuale), numai daca actul a fost încheiat în forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991).

Notiunea de ,,înstrainare (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii. Astfel fiind, pentru constituirea sau transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate (uzul; uzufructul; dreptul de abitatie; dreptul de servitute; dreptul de superficie) nu se cere respectarea formei autentice.

Forma autentica nu este ceruta nici în cazul înstrainarii dreptului de proprietate asupra constructiilor, care nu au fost scoase niciodata din circuitul civil general.

Daca înstrainarea are ca obiect o constructie cu terenul aferent, dar contractul nu a fost autentificat, cumparatorul dobândeste numai un drept de superficie (drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului), în privinta proprietatii terenului actul valorând numai ca un antecontract de vânzare-cumparare.

Vânzarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. Aceasta înseamna ca, prin efectul realizarii acordului de vointa (solo consensu) si independent de predarea lucrului vândut si de plata pretului, se produce nu numai încheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vânzator la cumparator. Pentru a fi translativ de proprietate, un contract de vânzare-cumparare trebuie sa îndeplineasca mai multe conditii:

- obiectul contractului sa-l formeze bunuri individual determinate (res certa), pentru ca în cazul unor bunuri determinate numai generic (res genera), dreptul de proprietate se transfera în momentul individualizarii bunului;

- vânzatorul sa fie proprietarul lucrului vândut;