Contractul de Consignatie

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Contractul de Consignatie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 62 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept Comercial

Cuprins

CAPITOLUL I 1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE 1
Secţiunea 1 1
Consideraţii introductive 1
Secţiunea 1 3
Noţiunea şi cadrul de reglementare al contractului 3
Secţiunea 2 10
Regimul juridic al contractului de consignaţie 10
Secţiunea 3 11
Natura juridică a contractului de consignaţie 11
Secţiunea 4 12
Caracterele juridice 12
CAPITOLUL II 13
CONDIŢII DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 13
Secţiunea 1 14
Consimţământul părţilor 14
Secţiunea 2 16
Capacitatea părţilor 16
2.1. Capacitatea părţilor la contractele comune 16
2.2. Capacitatea părţilor la contractele economice interne 18
2.3. Capacitatea părţilor la contractele externe 19
Secţiunea 3 20
Obiectul contractului de consignaţie 20
3.1. Obiectul în contractele comune 20
3.2. Obiectul în contractele economice interne 23
Secţiunea 4 25
Cauza 25
4.1. Scopul imediat 27
4.2. Scopul mediat 27
CAPITOLUL III 31
EFECTELE CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 31
Secţiunea 1 31
Drepturile şi obligaţiile consignatarului 31
Secţiunea 2 43
Drepturile şi obligaţiile consignantului 43
Secţiunea 3 49
Efectele executării contractului 49
Secţiunea 4 51
Răspunderea determinată de nerespectarea obligaţiilor 51
CAPITOLUL IV 54
ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 54
CONCLUZII 56
BIBLIOGRAFIE 58

Extras din document

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE

Secţiunea 1

Consideraţii introductive

Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreună). Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.

În dreptul român, termenul de contract este echivalent cu cel de convenţie, concluzie care rezultă indubitabil din expresia folosită de legiuitor: titlul III din Codul civil este denumit „Despre contracte sau convenţii”.

În dreptul francez, termenul de contract a fost folosit iniţial pentru a desemna acordul de voinţă creator de obligaţii numai în cazurile expres arătate de legiuitor într-una din următoarele forme: verbală, scrisă sau remiterea obiectului contractului. Numai patru categorii de contracte au fost numite consensuale: vânzarea, închirierea, mandatul şi societatea.

Relativitatea conţinutului noţiunii de contract rezultă din definiţia dată de legiuitor. De exemplu, în raporturile precontractuale este greu de stabilit unde se termină aceste raporturi şi unde încep relaţiile contractuale. Adesea conţinutul contractului este fixat de legiuitor, părţile contractante exprimându-şi doar dorinţa de a li se aplica dispoziţiile legale (contracte de adeziune).

Jurisprudenţa franceză nu tratează în toate situaţiile convenţia de asistenţă ca un contract, fiind astfel la limita quasicontractului şi delictului.

Dreptul englez prezintă contractul ca o afacere şi rareori ca acord de voinţă care să se bazeze pe încredere.

În dreptul american contemporan, contractul este privit ca un instrument de schimburi economice, distingându-se două varietăţi:

- contractul clasic, care presupune negocieri prealabile, efectele sale fiind instantanee (de exemplu, cumpărarea unui produs de consumaţie);

- contractul relaţional, care are o mare importanţă economică şi socială, încheierea sa fiind precedată de lungi tratative şi negocieri vizând un număr considerabil de persoane, fiind renegociabil.

Din analiza comparată rezultă că orice contract este o convenţie şi nu un act unilateral, care are ca obiect crearea de obligaţii. Dacă orice contract este o convenţie, nu orice convenţie este un contract: de exemplu, unele convenţii prin care se transmit ori se sting drepturi şi obligaţii (cesiunea de creanţă şi remiterea de datorie). Trebuie să se facă deosebirea între contracte şi simplele acte de complezenţă, de curtoazie care nu produc efecte juridice, deşi sunt exteriorizate sub forma contractelor (de exemplu, invitaţia făcută de o persoană, acceptată de cel căruia i se adresează de a viziona împreună un spectacol, ori sfatul medical dat de un medic unui amic etc.).

De asemenea, există unele contracte care, deşi nu sunt obligatorii totuşi nu sunt lipsite de toate efectele juridice, fie pe motivul că seamănă cu un contract (angajamente de onoare, gentleman’s agreements, în dreptul internaţional public), fie că prezintă un acord de principiu între părţi, urmând a se purta tratative, negocieri legate de conţinut.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contractul de Consignatie.doc