Contractul de Depozit

CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALA

I.1.Notiunea de contract de deposit.

Depozitul este acel contract prin care o parte, numita deponent, incredinteaza un bun celeilalte parti, numita depozitar, care se obliga sa il pastreze si sa il restituie in natura, la termen sau la cerere.

Contractul de depozit este cunoscut din cele mai vechi timpuri, chiar textele biblice facand referire la aceasta institutie juridica1. Romanii il foloseau pentru mici servicii gratuite si reciproce intre rude, prieteni si vecini, indifferent ca erau cetateni sau peregrini2.

Codul civil (art.1592) distinge intre depozitul propriu-zis si sechestru

Depozitul propriu-zis se încheie numai prin conventia parintilor si poate avea ca obiect numai bunuri mobile nelitigioase. Acesta se prezinta sub trei variante:

- depozitul obisnuit (voluntar);

- depozitul necesar;

- depozitul neregulat.

Sechestrul consta in depozitarea unui bun litigios in mainile unui tert (numit sechestru), care se obliga sa il pastreze si sa il restituie, la solutionarea definitiva a litigiului, partii ce a avut castig de cauza.

1Dintr-un text al Vechiului Testament (I. Ezd.8,26). A se vedea E. Safta-Romano, Arhetipuri juridice in Biblie, op.cit., p. 124-125.

2M.V. Jakota, op. cit., p. 357-360.

3Sechestrul judiciar reprezinta o masura asiguratorie, care consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului. A se vedea M. Tabarca, Drept procesual civil, Ed. Global Lex, Bucuresti, vol. I, 2004, p. 337-343.

Sechestrul poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, poate fi judiciar3 sau conventional, cu litigiu gratuit sau cu titlu oneros.

I.2.Caracterele juridice ale contractului de depozit

Dezpozitul este un contract care poate fi caracterizat astfel:

a) Este un contract real, deoarece validitatea sa este conditionata nu doar de manifestarea de vointa a parintilor, ci si de predarea bunului care formeaza obiectivul derivat al contractului. In acest sens, Codul civil dispune: “El nu este perfect decat cand s-a facut traditiunea lucrului” [alin.(2) al art. 1593]. Intrucat cele doua conditii (acordul de vointa si predarea) sunte cerute cumulative, contractul nu poate lua nastere in mod valabil in absenta vreunuia dintre ele. Intelegerea partilor neinsotita de traditiunea bunului poate valora antecontract (promisiune uilaterala sau bilaterala, dupa caz), care va naste in patrimoniul partilor o obligatie de a face.

In cazul in care bunul se afla deja, sub orice titlu, in mainile depozitarului, acordul parintilor cu privire la incheierea contractului este suficient pentru ca acesta sa se formeze in mod valabil.

b)Este un contract cu titlu gratuit, daca depozitarul nu solicita o remuneratie pentru obligatia pe care si-o asuma; ca si contract cu titlu gratuit, depozitul reprezinta un act dezinteresat, iar nu o libertate, intrucat, prin incheierea contractului, depozitarul nu isi micsoreaza patrimoniul sau pentru a-l mari pe cel al depodentului, ci doar ii procura acestuia un serviciu gratuit.

Legea [art.1600 pct.2 si art. 1633 alin. (1) si (4) C. civ.] vorbeste despre plata depozitului. Deci, gratuitatea tine de natura contractului de depozit, acesta putand fi incheiat si cu titlu oneros. Caracterul oneros al depozitului poate sa rezulte fie dintr-o stipulatie contractual expresa, fie din specificitatea profesiunii depozitarului.

c)Daca este incheiat cu titlu gratuit, depozitul este un contract unilateral , dar va fi un contract sinalagmatic in ipoteza depozitului remunerate. Asadar, in cazul unui depozit gratuit, depodentul poate fi obligat –extracontractual- la repararea prejudiciilor suferite de depozitar in legatura cu lucrul.

d)Depozitul este un contract netranslativ de proprietati ( in principiu, cu exceptia depozitului neregulat) si in lipsa unei conventia contrare, netranslativ de folosinta. Acest contract nu este apt sa constituie sau sa transmita un drept real asupra bunului depozitat. Depozitarul remunerate va suporta riscul contractului in calitate de debitor al obligatiei imposibil de executat. Depozitarul nu are nici posesia lucrului, fiind un simplu detentor precar al lucrului incredintat de catre depodent.