Contractul de Leasing

CAPITOLUL 1

1.1 Istoricul apariţiei contractului de leasing

Echiparea intreprinderilor este aceea care a ridicat totdeauna probleme financiare deosebite, capatand valente noi in ajunul celui de-al doilea razboi mondial, in legatura cu necesitatea de a inlocui materialele distruse, scoase din uz sau depasite tehnologic .Costul ridicat al materialelor depasea, in genere, posibilitatile de autofinantare ale intreprinderilor, motiv pentru care acestea erau interesate in obtinerea de credit de la institutiile financiare. Cand acestea din urma au obtinut de la imprumutat o suita de garantii noi (astfel, imprumutatorul– banca detinea dreptul de proprietate asupra bunului cumparat cu credit, iar imprumutul ramanea un simplu uzufructuar al bunului cumparat) vanzarea in rate a fost inlocuita cu vanzarea pe credit, semnandu-se astfel actul de nastere al contractului de leasing.

Primele manifestari ale acestei tehnici de contractare apar prin anii 1950 in S.U.A. , catre 1962 incepand a fi folosit si in Franta, unde, in 1996 a si fost reglementat prin lege.

Daca in sistemul de common-law teza preponderenta consta in a se considera ca leasing-ul creaza un drept temporar de utilizare a bunurilor, avand drept consecinta faptul ca utilizatorul bunului suporta practic toate riscurile care revin in mod normal proprietarului, fiind astfel de domeniul proprietatii personale, in sistemul de drept civilist (al tarilor europene) el face parte din dreptul obligatiilor, tendinta fiind de a-l considera ca o tehnica contractuala noua, complexa, moderna si originala.

Importanta institutiei leasing-ului si extinderea reglementarii ei in tot mai multe tari au fost punctul de plecare pentru decizia UNIDROIT de a elabora un proiect de reguli uniforme in materie. Astfel se explica semnarea la OTTAWA, la 28 mai 1988 a Conventiei UNIDROIT asupra leasing-ului finaciar international .

1.2 Terminolgie-cadru juridic international

Pentru operatiunile de leasing doctrina romaneasca a folosit urmatorii termeni: finantator, considerat prin Ordonanta 51/1997 privind leasing-ul si operatiunile de leasing locator (in engleza=lessor, in franceza=le credit bailleur), utilizatorul locator (in engleza=lesse, in franceza=le credit-preneur) si furnizorul(in engleza =supplier, in franceza=le fourn issuer).

Ca operatiune trilaterala, Conventia UNIDROIT defineste leasing-ul ca fiind institutia prin care o parte (finantatorul) incheie la indicatia unei alte parti (utilizatorul) un contract de furnizare cu o a treia parte (furnizorul), in virtutea caruia ea dobandeste un material in conditiile aprobate de utilizator in partea care il priveste pe el si incheie un contract de leasing cu utiliazatorul, prin care ii da dreptul sa foloseasca materialul in schimbul unei chirii.

1.3 Obiectul contractului de leasing

Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de auto.

Incepand cu anul 2004, prin derogare de la mentiunile de mai inainte, se admite ca dreptul de utilizare a programelor pentru calculator, ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul operatiunilor de leasing.

Aceasta este posibila doar daca titularul dreptului de autor a autorizat aceasta operatiune , caz in care locatorul –finantator transmite catre utilizator pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra caruia detine un drept definitive de utilizare.

Transmiterea se va realizarea la solicitarea utilizatorului, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, la sfarsitul perioadei de leasing locatorul-finantator obligandu-se sa respecte dreptul de optiune al utilizatorul de a dobandi dreptul definitive de utilizare asupra programului pentru calculator, de a prelungi contractual de leasing ori de a inceta raporturile contractual. Utilizatorul va putea opta pentru dobandirea dreptului definitiv de utilizare asupra programului de calculator, inante de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul va achita toate obligatiile asumate prin contract.

1.4 Clasificarea contractului de leasing.

Prezentînd un şir de definiţii ale contractului de leasing am enunţat necesitatea clasificării legislative a contractelor de leasing pe diferite genuri.

Cea mai importantă clasificare a operaţiunilor de leasing, este cea în funcţie de existenţa în raportul respectiv, a elementului de extranietate.

I. În funcţie de existenţa sau lipsă acestuia, deosebim:

a) leasing intern

b) leasing internaţional

Importanţa clasificării în cauza se explică prin faptul că pentru fiecare din tipurile menţionate de leasing există un regim juridic aparte: leasingul intern este reglementat în mod exclusiv de reglementările de drept naţional elaborate de fiecare stat în parte, pe cînd în cazul leasingului internaţional este lesne de observat, aplicînd metodă conflictualista tradiţională dreptului internaţional privat, că elementul de extranietate condiţionează apariţia conflictului de legi între sistemul naţional de drept al locatorului (aflat într-un stat) şi cel al locatarului (aflat în alt stat).