Contractul de Prestare de Servicii de Investiții Financiare

1. Definiţie. Caractere juridice

308. Manifestarea de voinţă a fiecăruia dintre participanţii la piaţa de capital rezultă în încheierea a numeroase contracte între aceştia. Cele mai des ăntâlnite manifestări de voinţă se realizează între emitenţii de instrumente financiare sau de valori mobiliare pe piaţă şi persoanele juridice abilitate prin intermediul cărora instrumentele şi valorile pot circula. Cum însă dintre aceste persoane juridice, intermediarii au constituit prin lege un monopol, rezultă că cea mai importantă categorie de contracte se încheie între clienţii şi intermediari.

Mecanismul pieţelor reglementate, incluzându-se aici şi bursa de valori sau de mărfuri, funcţionează în principal în două trepte, corespunzătoare a două manifestări de voinţă distincte. În primul rând, între client şi intermediar se realizează un contract prin care acesta din urmă va tranzacţiona pe piaţă instrumentele financiare şi valorile mobiliare ale clientului. Acest contract este cel de prestare de servicii de investiţii financiare. Mai departe, in al doilea rând, intermediarul va încheia în numele şi pe seama clientului său un contract de vânzare- cumpărare de instrumente financiare sau valori mobiliare, de la alt intermediar care acţionează la rândul lui în numele şi pe seama unui client al său.

Natura juridică a primului contract, de prestări de servicii, este unul de mandat cu reprezentare încheiat între profesionişti, în activitatea comercială , şi pe cele de consecinţă un contract de intermediere. Cel de-al doilea, fiind o varietate a contractului de vânzare- cumpărare nu face obiectul lucrării noastre.

Locul unde se întâlnesc toţi intermediarii pentru a tranzacţiona în numele şi pe seama clienţilor lor reprezintă piaţa reglementată. Una dintre aceste pieţe este şi bursa de valori sau de mărfuri.

Legea reglementează că prestarea de servicii de investiţii financiare se face, în contul investitorilor (clienţilor sau emitenţilor), de către un intermediar autorizat, pe baza unui contract încheiat între aceştia .

Putem astfel defini contractul de prestări de servicii de investiţii financiare ca fiind acel contract între o parte, emitent sau investitor, care deţine instrumente financiare pe care doreşte să le tranzacţioneze, şi cealaltă parte, intermediarul autorizat, care prestează în numele şi pe seama investitorului servicii de investiţii financiare fiind singurul în măsură să-i faciliteze accesul pe piaţa reglementată în vederea îndeplinirii scopului emitentului.

Din definiţie se pot extrage caracterele juridice ale contractului, care sunt:

- este sinalagmatic deoarece naşte obligaţia intermediarului de a presta serviciile de investiţii financiare şi obligaţia investitorului de a plăti remuneraţia;

- este cu titlu oneros şi comutativ deoarece părţile cunosc întinderea obligaţiilor lor

- este solemn deoarece trebuie să îmbrace forma prevăzută de lege;

- este numit deoarece legea pieţei de capital în reglementează;

- este cu executare succesivă deoarece poate cuprinde mai multe prestaţii din partea ambelor părţi;

- este un contract intuitu personae, deoarece ambele părţi acţionează în considerarea celeilalte.

Contractul de prestări de servicii de investiţii financiare se delimitează de celelalte contracte de intermediere în principal datorită obiectului său specific. Apoi, şi datorită formei pe care trebuie s-o îmbrace. Nu în ultimul rând, fiind o specie a contractului de mandat, în activitatea comercială poate apărea în practică fie sub forma unui mandat cu reprezentare fie în forma fără reprezentare, în funcţie de voinţa părţilor.

Contractul de presări de servicii de investiţii financiare are la rândul său o specie şi anume contractul la distanţă sau prin mijloace electronice. Luând în considerare locul şi mijloacele prin care se încheie vom analiza această specie separat.

2. Părţile şi obiectul. Condiţii de valabilitate şi cuprinsul contractului

309. Părţile contractului de prestări de servicii de investiţii financiare sunt:

a) Intermediarul- persoana juridcă care prestează serviciile de investiţii financiare în numele şi pe seama clientului. Poate fi oricare dintre categoriile de intermediari definiţi în art. 2 alin. (1) pct. 14 din Ledea nr 297/2004 şi descrişi la secţiunile anterioare.

b) Clientul- orice investitor persoană fizică sau juridică pentr care un intermediar prestează servicii de investiţii financiare principale şi/sau conexe.

Clienţii sunt împărţiţi de lege în două categorii:

- clienţii profesionali: este persoana care posedă experienţa, cunoştinţele şi capacitatea de a lua decizia investiţională şi de a evalua riscurile pe care aceasta le implică.

Pentru a fi considerat profesional, trebuie să se încadreze în categoriile menţionate expres de lege ;

- clienţii de retail: toţi ceilalţi clienţi care nu sunt consideraţi de lege ca fiind profesionali .

Din punct de vedere al calităţii lor, trebuie făcută distincţia în funcţie de vechea şi noua reglementare. Astfel, clienţii puteau fi comercianţi sau nu. Mai mult nu era obligatoriu ca un client de retail să devină un comerciant prin săvârşirea de tranzacţii pe piaţa de capital. Numai dacă toate condiţiile dobândirii calităţii de comerciant erau îndeplinite acesta dobândea calitatea de comerciant, chiar dacă clientul se folosea de un mandatar pentru a săvârşi fapte de comerţ obiective.

În lumina noului Cod Civil distincţia a rămas fără obiect, clienţii organizaţi într-o întreprindere, indiferent de forma acestuia, şi sunt consideraţi profesionişti.