Convenția de Arbitraj

1. NOTIUNEA ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONAL

Activitatea comercială este una dintre cele mai vechi activităti desfasurate în cadrul reltiilor economice de către om , fiind strîns legată de dreptul de proprietate , care este baza comertului.

Comerciantii au apărut dispunând si valorificând munca lor – de operatiuni efectuate cu mărfuri, ca pe o ocupatie , ca o îndeletnicire profesională Dezvoltarea si progresul activitătii de comert a condus implicit si la diverse diferende între comercianti , care au căutat solutii optime pentru rezolvarea conflictelor ivite printr-o justitie privată , care să ofere o alternativă la rigorile impuse de aplicarea cu strictete a justitiei etatice Această justitie privată constă într-o modalitate de libertate a formelor juridice cît mai coerentă , mai deschisă nevoilor si posibilitătilor de continuare a comertului pe bazele încrederii si parteneriatului reciproc

Arbitrajul are deci o origine contractuală , iar functia sa este jurisdictională. Arbitrajul este mult mai complex decît pare si mult mai dificil decît este profesat uneori. Complexitatea si dificultatea arbitrajului provin îndeosebi din doua din conditiile sale de existentă : partile îsi aleg judecătorii si respectînd cîteva limite , inerente de altfel existenei lor juridice în societate , ele îsi organizează judecata , din dorinta de a trata cu discretie un diferend considerat solutionabil si de a întretine speranta în spiritul pacifist ; justitia etatică nu este cu totul înlaturată , ci intervine numai de a desăvîrsi arbitrajul sau de a-i corecta erorile.

În ultima vreme se constată astfel o revitalizare a arbitrajului , oferind noi perspective de abordare si solutionare a problemelor arbitrabilitătii , prin aplicarea sa din ce in ce mai răspindită.

Arbitrajul commercial international reprezintă o modalitate alternativă de solutionare a litigiilor comerciale de către persoane sau organisme alese si învestite de catre părti , care prin vointa lor înlatura în privinta respectivului litigiu, competenta instantelor judecătoresti si aplicabilitatea procedurilor nationale.

În baza învestirii primite de la părti, persoanele sau organismele mentionate solutionează litigiul printr-o sentintă obligatorie

Conceptul de arbitraj comercial internaţional este susceptibil de mai multe accepţiuni, şi anume:

Într-o primă accepţiune, acest concept desemnează mijlocul corespunzător de a reglementa rapid şi echitabil litigiile internaţionale care pot să rezulte din tranzacţiile comerciale în domeniul schimburilor de bunuri şi servicii, şi din contractele de cooperare industrială.

Într-o altă accepţiune conceptul la care ne referim poate fi definit ca metodă de soluţionare a litigiilor născute din relaţiile comerciale internaţionale.

În fine, arbitrajul comercial internaţional se analizează ca jurisdicţie specială şi derogatorie de la dreptul comun procesual, menită să asigure rezolvarea litigiilor izvorâte din raporturile comerciale internaţionale şi totodată să faciliteze participarea statului la diviziunea mondială a muncii.

Ca metoda de solutionare a litigiilor – arbitrajul – este uzitat cu precădere în relatiile comerciale internationale care necesită mecanisme eficiente si specifice de rezolvare a eventualelor diferende de natură să asigure încrederea partilor cu privire la regimul de drept aplicabil , cît si a procedurilor si termenelor de solutionare

Arbitrajul este un mijloc corespunzător de a reglementa rapid si echitabil litigiile care pot rezulta din tranzactiile comerciale internationale.

Arbitrajul commercial international este un sistem jurisdictional derogator de la dreptul comun (cel al instantelor de stat) În cadrul său , în temeiul vointei părtilor o instantă specială este organizată si abilitată să solutioneze un anumit litigiu care s-a nascut sau care se va naste în viitor Vointa părtilor are asemenea efecte deoarece legea (statul) recunoaste celor implicati în cadrul comertului international abilitatea de a recurge la asemenea instante cu caracter privat.

Institutia arbitrajului comercial international ca modalitate actuală si modernă de solutionare a litigiilor vine să raspundă unor neajunsuri implicate de diversitatea prevederilor sistemelor de drept ale unor state diferite , conferind partilor posibilitatea ca în absenta unor reglementări internationale unitare ti a unei jurisdictii internationale unice cunoscute de catre toti participantii , acestia să poată cunoaste si alege încă de la stabilirea relatiilor contractuale regimul căruia i se supune contractul încheiat , precum si jurisdictia competentă.

Sistemul arbitrajului comercial international este consacrat atât în legislatiile nationale cât si în conventii internationale ( astfel este Conventia europeană asupra arbitrajului comercial international adoptată si deschisă spre semnare la Geneva la 21 aprilie 1961) Putera arbitrilor de a solutiona litigiul este conferită de parti care contin că litigiul lor sa fie prezentat spre solutionare unor persoane pariculare.

În acest scop partile în litigiu ai desemneaza pe arbitri si se angajează să accepta hotarîrea pe care acestia o vor pronunta.