Import - Export

CAPITOLUL I

În ce consta si pe ce se bazeaza politica consacrata comertului

exterior

Tranzactiile comerciale si de cooperare economica internationala se realizeaza între unitati, firme, întreprinderi situate în tari diferite pe seama unor întelegeri cu caracter contractual încheiate între parteneri.

Contractele de vânzare-cumparare în comertul exterior se stabilesc între unitati, care sunt persoane juridice, subiecte de drept privat si care fixeaza conditiile tranzactiei pe baza intereselor lor specifice pentru procurarea din strainatate a unor produse.

Aceste politici specifice ale firmelor, întreprinderilor private sau de stat, subiectele de drept privat, se încadreaza în sfera marketing-ului, formând dimensiunea microeconomica a colaborarii economice internationale.

Deasupra intereselor specifice ale elementelor de dimensiune microeconomica se situeaza elementele, celulele de baza ale economiei mondiale si care sunt subiecte de drept public. În acest context, tranzactiile între firme, întreprinderi situate în state diferite, se înscriu în cadrul juridic pe care statele de care apartin partenerii comerciali, guvernele statelor partenere, îl stabilesc în mod unilateral, autonom, sau pe plan bilateral sau multilateral.

Acest cadru juridic în care se desfasoara tranzactiile economice internationale, fie ca este vorba despre operatiuni de comert exterior cu caracter de vânzare-cumparare, fie operatiuni mai complexe de cooperare economica, este dat de ansamblul politicilor si reglementarilor legale existente în acest domeniu si este stabilit la nivelul guvernelor statelor, conferind dimensiunea macroeconomica a relatiilor economice internationale.

Statele nationale, prin guvernele pe care le reprezinta în sfera relatiilor economice, interne si externe, ca subiecte de drept public, nu intra, deci, în relatiile de desfasurare concreta a tranzactiilor comerciale si de cooperare economica internationala, ci creaza doar cadrul juridic în care subiectele de drept privat din tarile partenere sa poata sa concretizeze tranzactiile economice.

Statele sunt purtatoare ale intereselor specifice nationale, fapt care se evidentiaza în promovarea unor anumite politici economice pe plan intern si în relatiile cu partenerii externi.

Asemenea politici sunt adoptate de catre fiecare stat în mod autonom si unilateral, dar efectul acestor politici poate fi armonizat cu cel al politicilor altor state. Importanta acestor politici economice ale statelor pentru partenerii comerciali deriva din faptul ca tranzactiile comerciale si de cooperare economica dintre subiectele de drept privat nu pot avea loc decât în conditiile respectarii cadrului juridic stabilit de state, pe plan macroeconomic, pe baza intereselor specifice nationale mai generale, mai larg cuprinzatoare decât ale celor doi parteneri între care se concretizeaza tranzactia respectiva.

Interesele subiectelor de drept privat ca si actiunile acestora, se subordoneaza intereselor si actiunilor subiectelor de drept public, ale statelor, ale guvernelor. Tinând seama de caracterul autonom al politicilor economice ale statelor, stabilirea de catre mai multe state a unui cadru juridic bilateral sau multilateral implica o oarecare punere de acord a acestor politici.

Deosebindu-se de politicile promovate de firme, întreprinderi, în cadrul dimensiunii microeconomice a relatiilor economice internationale, politicile promovate de state în domeniu, ca parti componente ale politicii economice generale a statelor, sunt grupate sub genericul politicii comerciale.

Politica comerciala a statelor a aparut odata cu statele independente si constituie un atribut al suveranitatii economice a oricarui stat independent. Elementele de politica economica si comerciala a statelor au aparut din cele mai vechi timpuri, dar au cunoscut evolutii semnificative pe masura dezvoltarii si largirii relatiilor economice internationale, a cresterii rolului statelor în economie, a rolului guvernelor în promovarea si reglementarea relatiilor comerciale si de cooperare economica internationala, a evolutiei functiei externe a statului în conlucrarea cu alte state în cadrul diviziunii internationale a muncii.