Leasing-ul

INTRODUCERE

Literatura de specialitate în domeniu şi practica din ultimii 20 de ani au evidenţiat că sistemul bancar se găseşte într-o schimbare continuă în încercarea de a se adapta transformărilor majore care au loc pe plan mondial.

Schimbările din sistemul bancar au loc sub influenţa anumitor factori, cum ar fi:

- aplicarea extrem de rapidă a noilor tehnologii în cele mai multe zone ale finanţelor;

- concurenţa din ce în ce mai acută;

-descentralizarea, ce determină dereglementări în cadrul organismelor financiar-bancare, dar şi concertarea unor acţiuni ale instituţiilor financiar-bancare naţionale şi intemaţionale in vederea instituirii unor norme şi proceduri universale.

-adaptarea umană la schimbările tehnice, comerciale, la noile reglementări.

Ansamblul mutaţiilor economice şi politice apărute în ultimile decenii au determinat creşterea fară precedent a rolului creditului internaţional în desfăşurarea schimburilor economice internaţionale, precum şi diversificarea permanentă a tehnicilor financiar-bancare destinate să asigure utilizarea cât mai suplă a creditului corespunzător cerinţelor participanţilor la aceste schimburi.

Treptat, termenul de "creditare", utilizat în operaţiunile de comerţ exterior, este înlocuit cu noţiunea de "finanţare", destinată să surprindă multiple activităti adiacente creditării, dar fară de care utilizarea creditului ca suport al derulării schimburilor economice nu mai este posibilă.

Uneori, din anumite motive, un client nu poate să obţină un împrumut tradiţional. Afacerile mai mici, în mod deosebit, au dificultăţi în procurarea finanţelor pentru perioade îndelungate, iar numărul persoanelor care doresc să furnizeze fonduri într-un astfel de orizont de timp este limitat în perioadele de restrângere a creditelor bancare. Acestea sunt situaţii în care unităţile bancare manifestă prudenţă în a asigura fondurile necesare, altele decât cele pe termen scurt.

Dacă un produs oferit de bancă nu poate satisface în întregime necesităţile clientului, îşi fac apariţia forme şi instrumente complementare care pot asigura acestuia un nou serviciu, îndreptându-l spre alte metode de finanţare pe termen mediu şi lung. Astfel, iau naştere surse alternative de finanţare care, în general urmează principiile de creditare şi facilitează relaţiile comerciale internaţionale. În cadrul acestor surse alternative de finanţare, în fapt modalităţi neconvenţionale de finanţare, precum factoring-ul, forfetarea, franchising-ul, achiziţionarea pe bază de închiriere (hire-purchase), se înscrie şi leasing-ul, care face obiectul prezentului proiect.

Insuficienta supleţe a procedeelor tradiţionale de finanţare în comerţul internaţional, condiţiile complicate de acordare a creditelor, cât mai ales viteza schimbărilor tehnologice - progresul acestora datorat revoluţiei tehnico-ştiinţifice - au contribuit la găsirea unor noi metode şi procedee de legături economice externe, printre care o poziţie aparte ocupă leasing-ul.

Tehnică originală de finanţare, leasing-ul reprezintă, într-o accepţiune largă, o operaţiune de finanţare cu termen practicată de o societate financiară şi ea are ca suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

Forme apropiate operaţiunilor de leasing sunt semnalate înca din antichitate. Astfel, prin anii 210 î.e.n., în oraşul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operaţiuni pe plăci de argilă.

Reglementări referitoare la proprietatea personală arendată apar evidenţiate în codul de legi al regelui babilonian Hammurabi în anul 1750 î.e.n., iar operaţiunea de arendă a bunurilor aflate în proprietatea personală a cunoscut o largă răspândire la greci şi la romani. Leasing-ul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluţiona problema finanţarii, producţiei şi consumului.

Astfel, în anul 1950, americanul D.P. Bootle, care era managerul unei fabrici de produse alimentare, s-a confruntat cu o problemă neîntâlnită de el până atunci şi anume: a primit o comandă foarte profitabilă de produse alimentare pentru care nu dispunea de utilajele necesare şi nici de banii necesari pentru a le achiziţiona. Dorind să nu piardă comanda, s-a decis să împrumute utilajele necesare.

Această soluţie de o simplitate dezarmantă a fost "scânteia" care a declanşat o întreagă industrie în lume: industria operaţiunilor de leasing.

Ideea aceasta, experimentată pe firma lui, l-a determinat pe Bootle să-şi înfiinţeze în anul 1952 o firmă specializată de închirieri numită United States Leasing Corporation, reuşind în 2 ani de la înfiinţare, cu numai 20.000 de dolari americani, cât reprezenta capitalul social, să finanţeze diferite echipamente în valoare de 3 milioane de dolari.