Măsuri premergătoare lichidării averii debitorului

1. Prevederi prealabile

Pentru a putea proceda la lichidarea bunurilor din averea debitorului se impune luarea unor masuri:

-stabilirea averii debitorului

-intocmirea listei bunurilor din averea debitorului

-inventarierea

-conservarea bunurilor din averea debitorului.

2. Notiunea de avere a debitorului

In intelesul Legii nr. 85/2006, prin averea debitorului se intelege totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusive cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de Procedira Civila ( art. 3 pct 2 din lege).

Elemantele avute in vedere in definitia notiunii de avere constituie, de fapt, activul patrimoniului debitorului. Ele formeaza o masa de bunuri a carei destinatie este lichidarea, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Deci, in sens juridic, obiectul procedurii falimentului il constituie masa active, formata din totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale cuprinse in patrimoniul debitorului.

In masa active intra nu numai bunurile si drepturile existente in patrimonial debitorului la data deschiderii procedurii, ci si cele dobandite de debitor in cursul procedurii, prin valorificarea unor creante ale debitorului, anularea unor acte juridice incheiate anterior procedurii etc.

In sfarsit, in masa activa sunt cuprinse numai bunurile si drepturile patrimoniale ale debitorului care sunt susceptibile de executare silita, in conditiile Codului de Procedura Civila.

3. Insolventa

Notiunea de insolventa implica o situatie patrimoniala dificila sau de criza a unui comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de catre acesta la termen si în bune conditii a obligatiilor de plata asumate. Conform legii, insolventa este „acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” – art. 1 alin (2) din Lege.

4. Caracterele procedurii

• Caracter colectivist, de aparare în comun a intereselor tuturor creditorilor comerciantului aflat în stare de insolventa, prin efectuarea unei publicitati având ca scop informarea creditorilor în scopul înscrierii acestora la masa credala. Prin aceasta, procedura falimentului se deosebeste de procedura executarii silite, exercitata în conditiile Codului de Procedura Civila în mod individual de fiecare creditor.

• Caracter generalizat. Procedura falimentului este o procedura care vizeaza întreaga „avere a debitorului”, si nu doar unul sau unele bunuri din patrimoniul acestuia, cum este cazul executarii silite mobiliare sau imobiliare de drept comun. Legea precizeaza în art. 3: „Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta Lege – care pot face obiectul unei executari silite, în conditiile Codului de procedura civila.” Remarcam faptul ca procedura falimentului se poate aplica si asupra unor bunuri, care la data declansarii procedurii nu se mai afla în patrimoniul debitorului, dar care sunt readuse cu efect retroactiv prin anularea unor acte „suspecte” încheiate de catre debitor în perioada anterioara deschiderii procedurii.