Operațiuni bancare de credit

Obiectivele prezentei lucrări - Operaţiunile bancare de credit - constau in realizarea unei imagini de ansamblu asupra sistemului de creditare şi a corelaţiei dintre principalele ramuri ale creditului ce participă la definirea cadrului legal in care se derulează activitatea agenţilor economici.

Totodată alegerea abordării acestui subiect are legatură şi cu faptul că datorită situaţiei financiare dificile cu care ne confruntăm tot mai multe persoane fizice sau juridice se hotarasc să ia un imprumut bancar fară a cunoaşte sau ţine cont de prevederile legislaţiei in vigoare referitoare la sancţiunile ce sunt prevazute in cazul nerambursării creditului.

Sper ca prin consultarea acestei lucrarari toţi cei ce sunt interesaţi in a lua un imprumut bancar să aibă in vedere pe viitor conceptele referitoare la creditarea bancară şi instrumentele juridice de acordare a creditelor, ce sunt prezentate in continuare.

1. Operaţiunile bancare de credit. Generalitaţi.

Legea bancară enumeră, în art. 8, printre activitaţile care pot fi desfaşurate de bănci, contractarea de credite, operaţiunile de factoring şi scontarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetare, leasingul financiar, emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente.

Creditul este operaţiunea prin care se ia în stapânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţită de plata unei dobânzi ce remunereaza pe împrumutator.

Creditul, ca şi moneda, instrumentele de plată şi de credit sau modalitaţile de plata, serveşte la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât şi de schimb. Operaţiunea de creditare priveşte doua parţi: o parte acorda creditul. Cealalta parte îl primeşte, sau altfel spus, se îndatoreaza.

Creditul a aparut dupa schimbul în natura şi ca o consecinţa imediata a acestuia. Creditul este tot un schimb, însa are particularitatea ca între momentele de schimb se intercaleaza factorul timp. Operaţiunea de creditare este operaţiunea de schimb în care transferul marfii are loc în momentul t: de exemplu, cumparatorul unui automobil pleaca cu acesta fara a plati nimic. În orice forma de credit, debitorul nu da nimic, şi cu toate acestea intra nu numai în posesia, ci şi în proprietatea obiectului împrumutat. Cu alte cuvinte, deşi în momentul t are loc prestaţia, contraprestaţia este amânată pentru momentul t+1. În momentul t, debitorul îşi asumă doar un angajament de plată, adică un angajament de a varsa ulterior o anumită sumă de bani, fie o singură data, fie de mai multe ori, în rate lunare, semestriale, anuale, etc.

Aceasta implicare a factorului timp conferă operaţiunii de creditare un caracter dinamic. Caracterul oneros şi dinamic al operaţiunii de creditare implică cea de a treia caracteristică a acestuia: încrederea (termenul de credit vine din limba latină, de la creditum, participiul trecut al verbului credere, semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri, lucrari sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzatoare).

Acordarea de credite prin punerea la dispoziţie de fonduri bănesti reprezintă mijlocul principal de fructificare a disponibilitaţilor baneşti proprii şi a celor atrase de la clienţi. Cu toate acestea, aşa dupa cum vom arata, creditul bancar poate îmbraca o diversitate de forme. Suportul tehnic principal al operaţiunilor de creditare este contul curent, iar cadrul contractual este asigurat de contractul bancar de credit.