Organele de conducere, de gestiune și de control ale societăților comerciale

Societatea comerciala, ca orice persoana juridica, nu are o existenta organica, si deci nici o vointa naturala; ca atare vointa societatii se manifesta prin organele sale:

- adunarea generala,

- administratorii,

- si cenzorii.

Organul suprem de conducere si decizie al societatii comerciale, care concentreaza intreaga vointa sociala, este adunarea membrilor care o compun, fie asociati, fie actionari. Adunarea generala adopta hotarari in chestiunile care intereseaza societatea, inclusiv numirea administratorilor si cenzorilor.

Vointa sociala este adusa la indeplinire prin actele juridice ale organului executiv, care este administratorul sau administratorii societatii. Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate, asa cum precizeaza si Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata (pe care o vom numi in continuare L.S.C.), de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute de Legea societatilor comerciale.

Controlul gestiunii administratorului se realizeaza de catre asociati sau, in anumite cazuri, de un organ specializat; astfel, situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiare, persoane fizice sau persoane juridice,in conditiile prevazute de lege (art. 160 alin. 1 din L.S.C.). In alte cazuri, si anume la societatile comerciale care nu se incadreaza inprevederile art. 160 alin. 1 din L.S.C., controlul gestiunii se efectueaza prin cenzorii societatii. Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.

Legea societatilor comerciale retine in sfera dispozitiilor comune privind functionarea societatilor comerciale numai pe acelea privind administratorii societatii si aceasta se explica prin aceea ca statutul administratorilor este acelasi indiferent de forma juridica a societatii, pe cand organizarea si functionarea celorlalte organe – adunarea generala si cenzorii, prezinta anumite particularitati legate de forma societatii. Aceasta nu exclude insa existenta unor reguli comune privind prganele societatilor comerciale, data fiind conexiunea care exista intre aceste organe.

Trebuie subliniat faptul ca organele societatii apar mai mult ori mai putin conturate, in functie de forma juridica a societatii comerciale.

Astfle, in cazul societatii pe actiuni, forma cea mai evoluata de societate comerciala, exista toate cele trei organe mai sus mentionate: Adunarea Generala a Actionarilor, administratorii (si chiar Consiliul de Administratie), precum si cenzorii societatii.

La societatea in nume colectiv, datorita numarului redus de asociati, nu este institutionalizata adunarea generala, in timp ce controlul gestiunii administratorilor, fiind realizat de administratori, nu mai sunt necesari cenzorii.

In cazul societatilor cu raspundere limitata, organele societatii sunt aceleasi, ca si in cazul societatii pe actiuni, dar cu unele particularitati.

Organele societatii, puterile si atributiile acestora in raport de forma societatii, sunt stabilite prin norme cu caracter imperativ, si pe cale de consecinta, asociatii nu pot conveni prin actele constitutive asupra altor organe si nici nu le pot conferi alte atributii, prin incalcarea acelora consacrate de lege.

Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societatii il au in viata societatii, L.S.C. stabileste anumite interdictii. Legea prevede ca administratorii nu ii pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul administratorilor, nu sa obtinut majoritatea ceruta (art. 125 alin. 5 din L.S.C.). De asemenea administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia ar fi in discutie (art. 126 alin. 1 din L.S.C.).

Pentru protejarea tertilor, legea instituie anumite mentiuni obligatorii ce trebuie inserate in actele societatii, cu ajutorul carora tertii sunt informati in privinta elementelor de identificare a societatilor (denumirea, forma juridica, sediul si codul unic de inregistrare) si a garantiilor oferite de aceasta pentru indeplinirea obligatiilor asumate. In cazul societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni se va mentiona di capitalul social, din care cel efectiv varsat, potrivit ultimei situatii financiare anuale aprobate, iar la societatea cu rasoundere limitata va trebui mentionat si capitalul social (art. 74 alin. 2 din L.S.C.).

Adunarea Generala a Asociatilor

Adunarea generala este organul prin care asociatii isi exprima vointa lor individuala ca o vointa colectiva, alta decat vointa persoanelor care o compun. Aceasta vointa denumita „vointa sociala” este de o alta calitate.

Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale, care exprima vointa sociala si care decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii.

Legea societatilor comerciale reglementeaza adunarea generala numai in cazul sucietatilor pe actiuni sau comandita pe actiuni si in cazul societatilor cu raspundere limitata. Desi legea nu institutionalizeaza un atare organ al societatii si in cazul celorlalte forme de societati (in societatea in nume colectiv si in societeatea in comandita simpla), suntem de parere ca activitatea de decizie se infaptuieste de catre asociati tot pe baza regulilor care guverneaza adunarea generala, afara de cazurile in care acestea contravin specificului societatii comerciale.

Competentele acestui organ include in esenta dreptul de a adopta hotarari la cel mai inalt nivel in orice chestiune care intereseaza societatea comerciala in cauza; nu trebuie insa sa intelegem ca problemele ce trebuie solutionate de adunarea generala sunt de aceeasi importanta; astfel trebuie sa distingem, pe de o parte, intre probleme care privesc existenta si structura entitatii colective si problemele care vizeaza gestiunea curenta, pe de alta parte. Distinctia de fond aratata are drept consecinta – insa numai in societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni – instituirea unor deosebiri corespunzatoare intre adunarea generala ordinara (competenta in limitele activitatii uzuale) si adunarea generala extraordinara, careia ii sunt rezervate decizii de importanta deosebita.