Procedura de Reorganizare Judiciară

INTRODUCERE

În contextul actualei situaţii economice se anticipează ca o parte a agenţilor economici să întâmpine dificultăţi în desfăşurarea activităţii şi chiar să ajungă în stare de insolventa. În continuare este prezentată procedura reorganizării judiciare ca măsură de redresare a activităţii economice a unei societăţi aflate în insolventa sau într-o stare iminenta de insolventa .

În plus, referatul vine cu o perspectivă comparativă asupra procedurii reorganizării în legislaţia romana faţă de alte legislaţii.

Debitorul care se confrunta cu dificultăţi economice majore în realizarea activităţii sale poate apela la procedura reorganizării judiciare că şansa optimă de redresare a afacerii sale. Finalitatea acestei proceduri este reintegrarea viabilă a societăţii debitoare în circuitul economic.

Deciziile strategice pentru reorganizare se pot lua numai după efectuarea unei analize complexe economico-financiare, care să stabilească momentul instaurării incapacităţii de plată şi să asigure eficienta implementării planului de reorganizare.

În urma confirmării planului de reorganizare, societatea comercială debitoare îşi va continua activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în strictă conformitate cu planul confirmat de creditori şi de judecatorul-sindic.

Numai în situaţia îndeplinirii fără întârziere a schimbărilor prevăzute în plan judecatorul-sindic va dispune fie încheierea procedurii insolventei şi luarea deciziei de reintegrare a debitorului în circuitul comercial, fie încetarea reorganizării şi declanşarea procedurii falimentului.

CAPITOLUL I.

PROCEDURA DE REORGANIZARE JUDICIARĂ ÎN ASPECT GENERAL ŞI ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ

1.1. Aspecte generale

Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa („Legea Insolvenţei”) prevede în mod specific procedura reorganizării judiciare, ca măsură de redresare a activităţii economice a unei societăţi aflate în insolvenţă sau într-o stare iminentă de insolvenţă.

Pornind de la interpretarea coroborată a art. 94 alin 3 cu art. 95, reorganizarea, în sensul larg al noţiunii, se poate realiza în trei moduri:

? prin restructurarea – sticto sensu – a întreprinderii şi continuarea activităţii debitorului potrivit noii structurări şi noilor obiective;

? prin lichidarea unei părţi din activ în măsură necesară acoperirii pasivului, în condiţiile menţinerii unei părţi din activitate;

? prin lichidarea totală a bunurilor, în mod planificat, în vederea obţinerii unei sume cât mai mari pentru stingerea pasivului.

Scopul procedurii de reorganizare este de a institui o procedură de plată a pasivului debitorului, în încetare de plăţi, prin reorganizarea întreprinderii şi a activităţii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului.

Ea este de competenţa tribunalului în jurisdicţia în care se află sediul debitorului, organele care o aplică fiind: instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.

Trebuie remarcat că actuala reglementare recunoaşte importanţa declarării intenţiei de intrare în procedura de reorganizare judiciară. Astfel, debitorul supus procedurii de insolvenţă este obligat să depună o descriere sumară a modalităţilor avute în vedere pentru procedura reorganizării, atunci când cererea este formulată de către acesta, (art. 28 alin. (1) lit. I din lege) . Aceeaşi obligaţie a declarării intenţiei de a participa la reorganizarea judiciară a debitorului îi revine şi creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii de reorganizare precizând în principiu modalitatea de participare conform prevederilor art 31 alin. (1) lit. d) din lege.

De precizat că în conformitate cu prevederile legale, procedura reorganizării judiciare nu este accesibilă debitorilor cărora li se aplică procedura simplificată. Astfel nu vor putea beneficia de procedura de reorganizare judiciară persoanele fizice, comercianţi şi asociaţii familiale care îndeplinesc una din următoarele condiţii:

1. nu are bunuri;

2. nu prezintă documentele contabile sau actele constitutive;

3. sediul nu corespunde cu cel declarat la Oficiul Registrului Comerţului:

4. administratorul nu poate fi găsit;

5. şi-a declarat intenţia de faliment;

6. a mai fost subiect al procedării de insolveta într-un interval de 5 (cinci) ani anteriori formulării cererii introductive

7. le-a fost respinsă contestaţia la starea de insolventa, atunci când cererea introductivă este depusă de creditori;

8. debitorul a fost condamnat definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere. înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiune de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 (cinci) ani anteriori deschiderii procedurii.

Procedura demarează cu cererea introdusă la tribunal de către debitori sau creditori. Reorganizarea activităţii debitorului sau lichidarea unor pasive ale debitorului societate comercială va fi realizată conform unui plan.