Procedura falimentului de lichidare

Procedura falimentului de lichidare

Lichidarea societatilor comerciale reprezinta a doua faza a procesului de disparitie a personalitatii juridice a societatii comerciale.

Lichidarea reprezinta ansamblul de operatiuni necesare incheierii afacerilor societatii aflate in curs in momentul in care survine dizolvarea societatii, operatiuni necesare pentru stabilirea, identificarea si cuantificarea activelor si transformarea lor in numerar, stabilirea paivului, plata creditorilor sociali si impartirea rezultatelor lichidarii intre asociati.

Intrarea societatii in faza de lichidare presupune numirea sau desemnarea unor lichidatori. Acestia sunt numiti, de obicei, de AGA. In cazul in care, intre momentul dizolvarii si momentul numirii lichidatorilor, societatea are calitatea de parte intr-un litigiu, inclusive acela in care s-a solicitatnumirea lichidatorilor, reprezentarea societatii in process este asigurata de administratori, pentru ca mandatul acestora nu inceteaza prin dizolvare ( administratorii nu mai pot incepe operatiuni noi din momentul dizolvarii, madatul lor incetand doar in momentul in care sunt inlocuiti cu lichidatorii ). Instanta nu se poate subroga in atributiile lichidatorilor. In cazul lichidarii consecutivedizolvarii de drept, ca urmare a nerespectarii obligatiei de preschimbare a cerificatului de inmatriculare, obligatie impusa de art. 31 din Legea simplificarii formalitatilor, lichidatorul este numit de reprezentantul legal al societatii, iar in lipsa, de judecatorul delegate la registrul comertului, la cererea oricarei personae interesate.

Lichidatorii pot fi personae fizice sau juridice. Lichidatorul persoana fizica si reprezentantul permanent al lichidatorului-persoana juridical trebuie sa aiba calitatea de practicieni in insolventa, autorizati in conditiile legii. Modul de dobandire a calitatii de lichidator, activitatea lichidatorilor, structurile de organizare si conducere ale acestora sunt reglementate de O.U.G. nr. 86/2006 privind profesia de practicieni in insolventa; activitatea de lichidare prevazuta in Legea societatilor comerciale este expres reglementata in aceasta ordonanta.

Conform legii, lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii. Ca atare, lichidatorii sunt considerati mandatari ai societatii, din moment ce, comform art. 72 Legea Societatilor comerciale, obligatiile si raspunderea adminstratorilor si deci si ale lichidatorilor sunt reglementate de regulile referitoare la mandate si de cele special prevazute in Legea socoetatilor comerciale. Mandatul lichidatorilor are un continut legal si contractual : unee puteri si indatoriri ale acestora sunt conferite de lege, altele putand fi conferite de asociati ( art. 255 Legea societatilor comerciale ).

Lichidatorii isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor ; in societatile in care nu exista cenzori , acest control este efectuat de catre asociati.

La preluarea functiei lor, lichidatorii trebuie sa intreprinda, cu concursul administratorilor, primele operatiuni ale lichidarii, respectiv efectuarea unui inventar si inchieierea unui bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii; lichidatorii vor prelua, intregul patriminiu al societatii, pe baza de process-verbal de predare-primire, incheiat cu administratorii, precum si registrele si actele societatii.

In cazul in care functia de lichidator este preluata chiar de catre unul sau mai multi administratori, aceste operatiuni se vor efectua in conditiile speciale create de aceasta situatie.

Lichidatorii sunt obligate sa tina un registru cu toate operatiunile lichidarii.

I. Trecerea societatii comerciale in faza lichidarii provoaca unele consecinte deosebite asupra acesteia. Astfel :

activitatea societatii va si subordonata exigentelor lichidarii, scopul societatii si obiectul sau de activitate modificandu-se in acest sens. Scopul societatii nu mai consta in realizarea de beneficii, ci relizarea finalitatilor lichidarii. Obiectul societatii se limiteaza la realizarea operatiunilor comerciale ale societatii aflate in curs la momentul dizolvarii, toate actele care emana de la societate aratand ca societatea se afla in lichidare;

adiministratorii societatii sunt inlocuiti cu lichidatorii; inlocuirea administratorilor cu lichidatorii reclama indeplinirea unor formalitati de publicitate si predarea gestiunii societatii catre lichidatori;

AGA isi inceteaza existenta.

Lichidarea voluntara se deosebeste, in principiu, de falimentul societatii ( care este o lichidare judiciara a acesteia ), prin urmatoarele caracteristici :

in timp ce falimentul este dispus de judecatorul syndic, lichidarea voluntara este decisa de asociati, ea intervenind ca urmare a dizolvarii;

falimentul intervine in situatia in care societatea este in insolventa, in timp ce lichidarea voluntara poate intervene si in cazuol activitatii normale a societatii;

lichidarea voluntara se desfasoara, in prncipiu, in interesul asociatilor, in timp ce falimentul, care este o lichidare judiciara, se desfasoara, in interesul comun al creditorilor. Dar lichidarii ii lipsesc unele efecte esentiale care insotesc procedura insolventei, ca, de exemplu, actiunea in anularea actelor juridice incheiate in cei trei ani anteriori ( perioada suspecta ) si actiunea in raspundere contra administratorilor, precum si transparenta si controlul judiciar asupra procedurii, ceea ce poate fi dezavantajos pentru creditorii sociali.