Procedurq insolvenței comerciale - deschiderea procedurii și părțile implicate în această procedură

1.INSOLVENTA, FALIMENT SI INSOLVABILITATE

De-a lungul timpului s-au creat confuzii nedorite in ceea ce priveste notiunile de insolventă comerciala, faliment şi insolvabilitate.

Astfel, mai ales in legislatia de origine anglo-saxona, termenul de insolventă comerciala şi cel de faliment erau considerati echivalenţi, ambii definind o stare de incapacitate de plata. In conceptia legislatiilor europene, aria de cuprindere a falimentului este mai larga decat cea de insolventa comerciala.

Asemenea confuzii au aparut şi intre notiunile de insolvabilitate şi insolventa considerate similare, de aceea este necesara explicarea acestora.

Specificul procedurii falimentului decurge din aplicarea a două principii fundamentale a obligaţiilor comerciale, adica: comertul se bazeaza pe credit şi obligatiile comerciale se executa la scadenta.

Relatiile comerciale pleaca de la prezumtia ca partenerul este capabil sa-si plateasca la scadenta obligatia asumata. Din acest considerent, incapacitatea de plata este o stare care induce dezechilibre majore comertului, fapt prin care se justifică intervenţia justiţiei. Prin urmare, incapacitatea de plata (insolvenţa) trebuie delimitata atat de insolvabilitate cat şi de refuzul de plata.

In principal, neplata unei singure datorii comerciale la scadenţa este suficienta pentru admiterea cererii de declansare a falimentului unui debitor, iar starea de încetare de plata trebuie sa fie reala, permanenta şi să aiba caracter de generalitate.

1.1 Insolvabilitatea defineşte o stare de dezechilibru patrimoniala, caracterizata printr-un pasiv patrimonial superior activului Consecinţa directa a acestei situaţii este imposibilitatea satisfacerii creanţelor scadente ale creditorilor pe calea executarii silite.

Dacă in materie civila, starea de insolvabilitate produce o serie de efecte cu caracter patrimonial, in materie comerciala, comerciantul poate depasi starea de insolvabilitate apeland la credite. In masura in care comerciantul se bucura de credit, starea acestuia de solvabilitate sau insolvabilitate nu va produce efecte si nu intereseaza din punct de vedere legal.

Concluzie: Insolvabilitatea comerciantului va produce efecte doar atunci cand acesta isi pierde creditul, si drept consecinţa va fi supus procedurii falimentului (in cazul in care pasivul este superior activului, perspectivele de redresare, de a opta pentru procedura de reorganizare judiciara sunt mai reduse ).

1.2 Insolventa defineste o incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile , adica reprezinta o insuficienta a lichiditatilor, o absenta a fondurilor banesti necesare platii obligatiilor scadente, reflectand o stare a patrimoniului unui debitor.

Starea de insolventa survine independent de cea de insolvabilitate, atunci cand nu exista sau nu pot fi realizate resursele financiare pentru acoperirea la scadenta a datoriilor sale comerciale.

Concluzie: Consecinţa imediata a insolvenţei o reprezinta incetarea platilor şi instaurarea dreptului creditorilor de a introduce impotriva comerciantului aflat in această stare, procedura falimentului.

2.CADRU LEGAL

Legea nr. 277/2009, privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006 - denumită în continuare Legea - publicată în M.Of. nr. 359/21.04.2006 si intrată în vigoare la 20.06.2006 reuneste prevederile legale în materie intr-un cadru unitar. Anterior acestei legi, procedura falimentului a fost reglementată de Legea nr 64/1995 cu numeroase modificari. Conform art. 149 din Lege, astfel cum aceasta a fost modificată prin Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 173/2008, dispozitiile Legii insolventei se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu cele ale:

- Codului de procedură civilă,

- Codului civil,

- Codului comercial român,

- Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

Actele normative care reglementeaza Buletinul Procedurilor de Insolventa

- Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei;

- Hotararea Guvernului nr. 1881/2006 privind modificarea si completarea H.G. nr. 460/2005

- Hotararea Guvernului nr. 460/2005 privind continutul, etapele, conditiile de finantare, publicare si distribuire a Buletinului procedurilor de reorganizare judiciara si a falimentului;

- Hotararea Guvernului nr. 454/2005 pentru aprobarea destinatiei excedentului rezultat din executia bugetara a Oficiului National al Registrului Comertului, pe anul 2004;

- Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 1692/C din 17.07.2006 privind aprobarea formatului Buletinului procedurilor de insolventa si a continutului-cadru al citatiilor, comunicarilor, hotararilor judecatoresti, convocarilor, notificarilor si al altor acte care se publica in acesta si al dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare si notificare;

- Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 1320 din 13.05.2008 (de modificarea Ordinului Ministrului Justitiei nr.1692/C/2006) privind aprobarea formatului Buletinului Procedurilor de Insolventa si a continutului-cadru al citatiilor, comunicarilor,hotararilor judecatoresti, convocarilor, notificarilor si al altor acte care se publica in acesta si al dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare si notificare.

- Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1187/C/2005 privind aprobarea Procedurii de comunicare a actelor de procedura, a documentelor care le insotesc si a informatiilor cuprinse in acestea intre instantele judecatoresti, judecatorii-sindici, administratorii si lichidatorii desemnati si Oficiul National al Registrului Comertului, in vederea editarii Buletinului procedurilor de reorganizare judiciara si a falimentului;

- Ordinul Ministrului Justitiei nr. 3062/C/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale.

3.INSOLVENTA

Notiunea de insolventă implică o situatie patrimonială dificilă sau de criză a unui comerciant în care pasivul depăseste activul, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către comerciant la termen si în bune conditii a obligatiilor de plată asumate. Conform legii, “insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile” (art. 3 pct. 1 din Lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 277/2009).

Legea prevede că:

a) insolventa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori;

b) insolventa este iminentă atunci când se dovedeste că debitorul nu va putea plăti la scadentă datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănesti disponibile la data scadentei