Profesioniștii

Capitolul I.

Noţiuni generale despre

profesionişti ( comercianţi )

Codul comercial nu dă o definiţie profesioniştilor, precizând doar cine are calitatea de profesionist ( comerciant ).

Dispoziţiunea articolului 7 prevede că profesioniştii sunt aceia care săvârşesc fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită, precum şi societăţile comerciale.

Din textul de lege se înţelege că profesioniştii sunt atât persoane fizice, cât şi societăţi comerciale în calitate de persoane juridice sau morale.

Pentru a avea calitatea de profesionist – persoană fizică trebuie îndeplinite două condiţii: săvârşirea de fapte de comerţ şi exercitarea comerţului ca profesiune obişnuită; iar pentru societatea comercială calitatea de profesionist rezultă din însăşi actele de constituire.

Calitatea de profesionist impune condiţia capacităţii persoanei în cauză, dar ea priveşte săvârşirea actelor juridice în general şi nu este o condiţie specială pentru dobândirea calităţii de profesionist.

Totodată, autorizaţia administrativă este necesară pentru exercitarea comerţului, dar nu constituie o condiţie pentru îndeplinirea calităţii de profesionist, această calitate se dobândeşte numai prin săvârşirea actelor de comerţ ( obiective ) cu caracter profesional.

Condiţiile pentru dobândirea calităţii de profesionist – persoană fizică sunt următoarele:

1. săvârşirea unor fapte obiective de comerţ

2. săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter de profesiune

3. săvârşirea faptelor de comerţ în nume propriu

4. condiţia capacităţii persoanei fizice – profesionist

Săvârşirea unor fapte obiective de comerţ:

-constituie una dintre condiţiile principale pentru dobândirea calităţii de profesionist. Acestea sunt obiective şi sunt reglementate de dispoziţiunea articolulului 3 din Codul Comercial

-prin săvârşirea efectivă a unui fapt de comerţ se realizează dobândirea calităţii de profesionist, iar toate actele şi faptele juridice ale profesionistului sunt “prezumate” a fi comerciale.

-calitatea de profesionist se dobândeşte prin săvârşirea de acte de comerţ obiective numai în măsura în care aceste fapte au acest caracter pentru persoana

care le săvârşeşte. Dacă însă, o persoană săvârşeşte fapte de comerţ mixte, nu devine profesionist, dacă acte juridice încheiate au caracter civil.

Pentru dobândirea calităţii de profesionist, săvârşirea fatelor de comeţ obiective trebuie să aibă un caracter – efectiv şi illicit. Calitatea de profesionist, poate fi dobândită numai dacă persoana în cauză săvârşeşte “efectiv” fapte de comerţ obiective. Săvârşirea efectivă de acte de comerţ nu trebuie înţeleasă numai ca acţiune directă, acest lucru putându-se realize şi indirect, prin intermediul altei personae. Aceasta trebuie înţeleasă numai în sens juridic, adică asumarea de către persoana respectivă a răspunderii pentru urmările actelor săvârşite, direct sau indirect.

Săvârşirea de fapte de comerţ obiective trebuie să aibă şi caracter ilicit astfel, împrumuturile cu dobânzi cămătăreşti nu conferă calitatea de profesionist celui care se ocupă cu astfel de operaţiuni. Actele şi operaţiunile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule şi, ca atare, nu produc efecte.

Săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter de profesiune: este considerată ca atare, atunci când este exercitată ca ocupaţie, ca îndeletnicire permanentă a unei persoane.

O persoană poate săvârşii una sau mai multe fapte de comerţ efective,care prin natura lor, trebuie să asigure posibilitatea exercitării unei profesiuni.

În practica judiciară s-a statuat cu fermitate că să¬vârşirea unor fapte de comerţ obiective conexe, cum ar fi emiterea de cambii, chiar repetată, nu ar putea atribui calitatea de profesionist, deoarece această operaţiune nu poate constitui prin ea însăşi exercitarea unei profesiuni. Profesiunea este şi un mijloc de satisfacere a unor interese proprii, reprezintă un izvor de obţinere a resurselor necesare existenţei. Deci, săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter profesional se face în scop de câştig.

Săvârşirea izolată a unor fapte de comerţ obiective are drept efect naşterea unor raporturi juridice supuse legilor comerciale. Dar, prin săvârşirea acestor fapte de comerţ, persoana respectivă nu dobândeşte calitatea de profesionist, deoarece exercitarea acestor fapte de comerţ nu a avut caracter profesional, în practica judiciară s-a decis că faptul de a cumpăra şi a revinde acţiuni nu conferă calitatea de profesionist, cât timp nu se face dovada că aceste operaţiuni s-au făcut în mod repetat şi obişnuit, ca o profesiune şi pentru ca din efectuarea lor să se tragă un câştig.

Condiţia privind caracterul profesional al săvârşirii faptelor de comerţ nu trebuie înţeleasă în sensul că trebuie să fie vorba neapărat de o activitate exclusivă a persoanei respective şi nici măcar de o activitate principală a acesteia. O persoană poate să exercite mai multe profesiuni. Deci, indiferent dacă este singura sau una dintre profesiunile persoanei în cauză şi fără a se distinge după cum profesiunile exercitate sunt principale sau secundare, esenţial este ca săvârşirea faptelor de co¬merţ să întrunească cerinţele unei profesiuni.

Întrucât caracterul profesional sau accidental al săvârşirii faptelor de comerţ este considerat a fi o chestiune de fapt, el poate fi dovedit, în caz de litigiu, prin orice mijloc de probă admis de lege. Un indiciu al caracterului profesional al săvârşirii faptelor de comerţ îl poate constitui existenţa unei întreprinderi, adică o organizare sis¬tematică a factorilor de producţie (resurse naturale, capital, muncă) de către întreprin¬zător, pe riscul său, în vederea obţinerii unui profit. Existenţa întreprinderilor poate rezulta din mai multe împrejurări de fapt: un local, firmă, auxiliari, publicitate, etc.