Protecția sănătății și securității în muncă în Uniunea Europeană

CAPITOLUL 1.

Noțiunea de securitate și sănătate în muncă și domeniul de aplicare a normelor de securitate și sănătate în muncă

1.1. Noțiunea de securitate și sănătate în muncă și trăsăturile caracteristice

Securitate și sănătate în muncă constituie unul dintre domeniile de preocupare prioritară ale Uniunii Europene, și un concept de un interes din ce în ce mai important și la nivel național, având în vedere faptul ca accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale sunt din ce în ce mai prezente în societatea noastră, generând reale probleme umane și economice. Statisticile ne arata faptul ca anual au loc mai mult de zece milioane de accidente de muncă, iar cheltuielile si pierderile anuale datorate accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale reprezintă 2-4% din PIB. Un alt fapt îngrijorător este acela că, din păcate, datorită lipsei de experiență, tinerii reprezintă categoria de vârstă cea mai afectată.

Prin urmare, obiectivul securității și sănătății în muncă este acela de a înlătura toate obstacolele ce apar în procesul muncii, care pot fi susceptibile să provoace accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Rolul primordial al securității și sănătății în muncă este acela de prevenție.

La nivelul Uniunii Europene, statele membre sunt de acord cu faptul că sănătatea și securitatea salariaților în muncă trebuie să constituie preocupare permanentă, ținând seama de cel puțin doi factori:

- în primul rând, factorul uman, a cărui apărare în materie de securitate în muncă se traduce prin prevenirea accidentelor de muncă;

- în al doilea rând, factorul economic constând în pierderile pe care le înregistrează angajatorul prin absențele salariaților victime ale accidentelor de muncă, prin grevele de protest determinate de nemulțumirile cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

Revenind la noțiunea de securitate și sănătate în muncă, art. 41 alin. 2 din Constituție dispune faptul că “ salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege”.

De asemenea, Codul muncii ne arată, potrivit art. 175, faptul că “ angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea lor, în toate aspectele legate de muncă”.

Securitatea și sănătatea în muncă, ca instituție a dreptului muncii, reprezintă un ansamblu unitar de norme juridice imperative care au ca obiect reglementarea relațiilor sociale ce se formează cu privire la organizarea multilaterală, desfășurarea și controlul proceselor de muncă, în scopul asigurării condițiilor optime, la nivelul științei și tehnicii moderne, pentru apărarea vieții, integrității corporale și sănătății tuturor participanților în acest proces, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale.

Ca ansamblu de activități instituționalizate, securitatea și sănătatea în muncă are ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și altor persoane participante la procesul de muncă, asa cum ne este arătat de actul normativ special, Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

Printre trăsăturile caracteristice, putem remarca următoarele:

- constituie o expresie a implicării statului, in condițiile economiei de piață, în prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale ale salariaților și ale altor participanți în procesul de muncă, astfel că prioritatea principală a statlui este protecția lucrătorului, și nu eficiența economică. Vom remarca astfel că datorită importanței lor, problemele SSM nu sunt lăsate la latitudinea părților, ci sunt reglementate expres, prin norme imperative, atât obligațiile angajatorilor, cât și ale lucrătorilor;

- se integrează în mod organic proceselor de muncă, indiferent dacă măsurile se iau înainte de începerea activității sau în timpul desfășurării activității;

- Prin SSM se încearcă acoperirea tuturor situațiilor, într-un sens larg, în care ar putea avea loc evenimente nocive pentru lucrători, lucru care ne dezvăluie caracterul social al statului român ( art. 1 alin. si art. 42 alin. 2 din Constituția României);

- Are caracter esențial preventiv, asa cum am menționat și anterior;

- Lucrătorii nu vor avea, în nici un caz, obligații financiare cu privire la SSM.