Protecția specială a drepturilor femeii

Ca urmare a încălcărilor de orice natură ale drepturilor omului care s-au manifestat de-a lungul timpurilor, comunitatea internaţională a căutat să găsească acele mijloace şi modalităţi prin care să acorde o protecţie adecvată. Această protecţie a fost în concordanţă cu gradul de dezvoltare a societăţii omeneşti,cu mijloacele pe care aceasta le avea la dispoziţie, pentru a opune rezistenţă acelor încercări care se manifestau din partea forţelor aflate la putere şi care căutau, prin orice mijloace, să îşi permanentizeze dominaţia şi să obţină maximum de profit material şi social de pe urma acestei situaţii.

În permanenţă, societatea omenească a căutat să găsească cele mai adecvate modalităţi prin care să se opună abuzurilor de orice natură, să obţină din partea autorităţilor recunoaşterea acelor drepturi care să asigure un minimum de demnitate ce putea fi dobândit pentru o fiinţă umană, în condiţiile istorice date. Această dorinţă a continuat să fie multă vreme una iluzorie, întrucât cei care se aflau la putere nu renunţau uşor la privilegiile şi avantajele pe care le ofereau poziţia politică şi socială şi nu erau dispuşi să cedeze în favoarea celor mulţi şi dezavantajaţi în ceea e priveşte exercitarea propriilor drepturi.

Istoria cuceririi drepturilor şi libertăţilor de care trebuie să beneficieze orice fiinţă umană a fost deci, una lungă şi dificilă, marcată de nenumărate sacrificii, multe dintre acestea constând în suferinţe, traumatizări şi importante pierderi de vieţi omeneşti. Aceste sacrificii au avut însă, în cele din urmă, în majoritatea ţărilor un rezultat pozitiv, în sensul că, după secole de luptă pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, acestea au fost înscrise, pentru început în unele documente cu caracter intern, cum ar fi :

Magna Chartha Libertatum - 1215, Bills of Rights - 1628, 1689,

Declaraţia drepturilor omului si cetăţeanului - 1789, iar ulterior, în special după cel de-al doilea război mondial şi după înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite , în numeroasedocumenteinternaţionale:rezoluţii,pacte,convenţii,protocoale etc.

Prevederile acestor documente au avut efecte deosebite în planul relaţiilor internaţionale, într-o comunitate internaţională traumatizată de ororile celui de-al doilea război mondial , materializate pe de-o parte în preluarea acestor reglementări internaţionale în legislaţiile interne ale multor state, cu urmărirea respectării acestora, iar pe de altă parte în stabilirea unor mecanisme internaţionale de supraveghere şi garantare a respectării drepturilor omului, atât cu caracter de universalitate, cât şi pe plan regional (continental).

În paralel cu protecţia generală a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, recunoscută oricărei fiinţe umane, comunitatea internaţională a apreciat necesară o protecţie specială acordată anumitor categorii de persoane, care, prin situaţia specifică în care se află, sunt defavorizate de sistemul relaţiilor politice, economice şi sociale existente în multe state şi, ca urmare, necesită măsuri suplimentare de protecţie, materializate prin garantarea unor drepturi specifice,menite a le proteja împotriva abuzurilor ce pot fi săvârşite faţă de ele.

În astfel de situaţii se află femeile,copiii şi tineretul precum şi persoanele handicapate.Toate aceste categorii de persoane s-au aflat în atenţia comunităţii internaţiona- le,care,prin organizaţiile care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor omului,indiferent că acestea acţionează la nivel universal sau regional, a adoptat măsuri ce au avut drept scop realizarea acestei protecţii speciale.

Departe de a constituii privilegii, aşa cum de altfel se mai exprimă în unele opinii, protecţia specială acordată anumitor categorii de persoane nu urmăreşte altceva decât înlăturarea acelor dispoziţii care se mai păstrează în legislaţia scrisă sau în cutuma unor state, unele destul de avansate din punct de vedere economic sau al democraţiei,prin care femeile,copiii,tineretul precum şi persoanele handicapate sunt excluse de la posibilitatea exercitării în condiţii de deplină egalitate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale recunoscute celorlalte categorii de persoane.

Vom căuta să prezentăm în cuprinsul acestei lucrări principalele documente internaţionale care stabilesc standarde în vederea protecţiei speciale a drepturilor femeii,insistând pe domeniile în care se produc discriminări faţă de acestea,precum şi conţinutul reglementărilor ce au fost adoptate în această materie.

De asemenea,vom prezenta mecanismele instituite pentru asigurarea respectării drepturilor femeii,atât în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi pe plan regional.

CAPITOLUL I

1.1.Cauzele inegalităţii în drepturi a femeii

cu bărbatul

Problema egalităţii în drepturi a femeii cu bărbatul a făcut obiectul a numeroase studii cu caracter juridic, socio- logic,economic şi politic precum şi a preocupărilor organizaţiilor internaţionale ce au ca principal obiect de activitate protecţia drepturilor femeii şi dintre care, pe unul din primele locuri se situează Organizaţia Naţiunilor Unite.

Aşa cum se arată şi în documentul "Strategiile prospective de acţiune "1 elaborat cu ocazia Conferinţei de la Nairobi, egalitatea constituie un scop,dar în acelaşi timp şi un mijloc,deoarece dacă indivizii beneficiază de un tratament egal în drepturi , de posibilităţi identice de a-şi le exercita precum şi de posibilitatea de a-şi dezvolta capaci- tăţile individuale ale fiecăruia,ei vor putea să participe în mod pregnant la dezvoltarea politică, economică, socială şi culturălă a ţării lor şi totodata să beneficieze de rezultatele activitatii lor.