Regimul Juridic al Societatii

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Regimul Juridic al Societatii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 6 fisiere doc de 86 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Dr. Stoica Camelia

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept Comercial

Cuprins

Capitolul I: Noţiuni introductive
I.1. Introducerea în problematica societăţilor
comerciale.
I.1.1. Funcţia economică a societăţii comerciale.
I.1.2. Scurt istoric.
I.1.3. Reglementarea juridică a societăţilor
comerciale în România.
I.2. Noţiune, definiţie şi caracteristicile societăţii cu
răspundere limitată.
I.2.1. Scurt istoric şi elemente de drept comparat.
I.2.2. Precizări prealabile.
I.2.3. Definiţia şi specificul societăţii cu
răspundere limitată.
I.2.4. Utilitatea societăţii cu răspundere limitată.
Capitolul II: Constituirea societăţii cu răspundere limitată.
introducere
II.1. Actele constitutive ale societăţii cu răspundere
limitată.
II.1.1. Noţiuni generale.
II.1.2. Contractul de societate.
A. Consideraţii generale.
B. Condiţiile de fond ale contractului de societate.
C. Condiţiile de formă ale contractului de societate.
D. Cuprinsul contractului de societate.
II.1.3. Statutul societăţii
II.2. Formalităţile necesare constituirii societăţii cu
răspundere limitată.
II.2.1. Noţiuni generale.
II.2.2. Întocmirea actelor constitutive.
A. Redactarea înscrisurilor actelor constitu-tive.
B. Autentificarea înscrisurilor actelor consti-tutive.
C. Unele consecinţe ale întocmirii actelor constitutive asupra viitoarei societăţi comerciale.
II.2.3. Înmatricularea societăţii cu răspundere
limitată.
A. Cererea de înmatriculare.
B. Termenul de înmatriculare.
C. Controlul legalităţii înmatriculării societăţii.
D. Încheierea de înmatriculare.
II.2.4. Înmatricularea, publicarea şi înscrierea
fiscală a societăţii.
Capitolul III: Personalitatea juridică a societăţii comerciale
cu răspundere limitată.
III.1. Caracteristici ale personalităţii juridice.
III.1.1. Caracterizare generală.
III.2. Atribute de identificare a societăţii.
III.2.1. Firma societăţii.
III.2.2. Sediul societăţii.
III.2.3. Naţionalitatea societăţii.
III.3. Capacitatea juridică a societăţii.
III.3.1. Capacitatea de folosinţă.
III.3.2. Capacitatea de exerciţiu.
III.4. Voinţa societăţii comerciale.
III.4.1. Rolul asociaţilor în formarea voinţei
sociale.
III.4.2. Formarea voinţei sociale în societatea cu
răspundere limitată.
III.5. Patrimoniul societăţii comerciale.
III.5.1. Caracterul autonom al patrimoniului
societăţii.
III.5.2. Consecinţele autonomiei patrimoniului.
Capitolul IV: Funcţionarea societăţii comerciale cu
răspundere limitată.
IV.1. Funcţionarea adunării generale.
IV.1.1. Consideraţii generale.
IV.1.2. Adunarea generală
A. Rolul adunării generale.
B. Adunarea ordinară.
C. Adunarea extraordinară.
IV.1.3. Convocarea adunării generale
A. Iniţiativa convocării.
B. Conţinutul convocării.
C. Comunicarea convocării.
IV.1.4. Şedinţa adunării generale
A. Condiţii de participare şi desfăşurare a şedinţei.
B. Dreptul de vot şi exercitarea lui.
IV.1.5. Hotărârile adunării generale.
IV.2. Administratorii societăţii.
IV.2.1. Precizări prealabile.
IV.2.2. Reguli generale privind administratorii
societăţii.
A. Condiţii cerute pentru numirea
administratorilor.
B. Desemnarea administratorilor.
C. Durata funcţiei de administrator.
D. Publicarea numirii administratorilor.
E. Obligaţiile administratorilor.
F. Puterile administratorilor.
G. Încetarea funcţiei de administrator.
H. Modul de lucru în cazul pluralităţii de administrator.
IV.2.3. Răspunderea administratorilor.
A. Răspunderea civilă a administratorilor.
B. Răspunderea penală a administratorilor.
IV.3. Funcţia de control a gestiunii.
IV.3.1. Cenzorii societăţii.
IV.3.2. Controlul gestiunii de către asociaţi.
IV.4. Bilanţul contabil, beneficiile şi dividendele.
Fondul de rezervă.
IV.4.1. Bilanţul contabil.
IV.4.2. Beneficiile şi dividendele.
IV.4.3. Fondul de rezervă.
IV.4.4. Interdicţia emiterii unor titluri de valoare
negociabile.
Capitolul V: Dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale cu
răspundere limitată.
V.1. Dizolvarea societăţii comerciale cu răspundere limitată.
V.1.1. Cauze generale de dizolvare.
V.1.2. Cauze speciale de dizolvare.
V.1.3. Procedura de dizolvare voluntară.
V.1.4. Procedura de dizolvare judiciară.
V.1.5. Efectele hotărârii voluntare sau judiciare de
dizolvare.
V.2. Lichidarea societăţii comerciale cu răspundere limitată.
V.2.1. Noţiunea şi principiile generale ale lichidării.
V.2.2. Modificări produse de trecerea la faza de
lichidare.
V.2.3. Numirea şi puterile lichidatorilor.
V.2.4. Lichidarea activului şi pasivului societăţii.
V.2.5. Drepturile asociaţilor cuvenite din lichidarea
societăţii cu răspundere limitată.
V.2.6. Închiderea lichidării societăţii cu răspundere
limitată.
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

Capitolul I

Noţiuni introductive

I.1. Introducerea în problematica societăţilor

comerciale

I.1.1. Funcţia economică a societăţii comerciale

Societatea comercială ca şi toate celelalte instituţii ale dreptului îşi datorează apariţia unor cauze economice sociale.1

Pe măsură ce societatea omenească s-a dezvoltat, iar nevoile economice şi sociale au crescut, oamenii şi-au dat tot mai mult seama că energiile individuale, oricât de mari ar fi fost ele, nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor nevoi. O acţiune individuală, indiferent de mărimea resurselor de muncă şi financiare ale întreprinzătorului, nu mai putea face faţă realizării unor activităţi economice de amploare. În aceste condiţii s-a născut ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activităţi.

Această idee şi-a găsit expresia, pe planul dreptului în conceptul de societate comercială, care implică asocierea a două sau a mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Asemenea grupări de persoane şi capitaluri, îmbrăcată în haină juridică a societăţii comerciale, au făcut posibile marile realizări ale veacului al XIX-lea, cum sunt: Canalul de Suez, Canalul Panama, exploatarea minelor şi zăcămintelor, reţele de căi ferate.

Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor, care au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.

Societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.

I.1.2. Scurt istoric

Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a membrilor ei, are o istorie de mii de ani.

Codul lui Hammurapi (regele Babilonului), reglementa activitatea comercială în mai multe dispoziţii. Astfel, art. 66-100 se referă la camată, art. 101-107 la activitatea negustorilor şi a auxiliarilor lor, iar art. 108-112 la cârciumi.2

Erau prevăzute în detaliu contractele de locaţiune, de comision, precum şi cele de împrumut.

La români, societatea comercială este considerată contractul consensual prin două sau mai multe persoane se obligă să pună ceva în comun, (un bun, o activitate a lor) pentru a realiza un câştig. Scopul lucrativ deosebea societăţile de asociaţii.

Societăţile erau de mai multe feluri:

a. societăţile tuturor bunurilor prezente şi viitoare (societas omnium bonorum);

b. societatea în care se pune în comun un singur lucru, de pildă un sclav (societas unius rei);

c. societatea în care se puneau în comun veniturile (societas quaestus), considerată tipul comun de societate;

d. societatea cu un singur fel de afaceri (societas alicuius negations), ca de pildă societatea publicanilor (societas publicanoru), care avea drept arendarea impozitelor statului.

De menţionat este că în dreptul roman societăţile comerciale, cu excepţia societăţii publicanilor, nu aveau personalitate juridică.3

Odată cu extinderea schimburilor comerciale care au urmat cruciadelor a apărut societatea în comandită. Ea constituia o soluţie pentru mobilizarea sumelor de bani deţinute de persoanele lovite de interdicţia de a specula fondurile proprii (nobilii, clericii) şi folosirea lor în acte de comerţ profitabile.

Fisiere in arhiva (6):

  • ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE 6 pag..doc
  • Capitolul I .doc
  • Capitolul II .doc
  • Capitolul III .doc
  • Capitolul IV .doc
  • Capitolul V .doc