Registrul Comerțului

REGISTRUL COMERŢULUI

1. Istoricul Registrului Comerţului

1.1 Cadrul juridic

Registrul Comerţului este, în primul rând, o instituţie juridică care, prin exigenţele proprii, completează şi consfinţeşte legalitatea existenţei, a activităţii unui agent economic (comercial, industrial, prestator de servicii, bancar etc.), a tuturor persoanelor juridice şi, în bună parte, a celor fizice.

Registrul comerţului reapare în peisajul economic românesc după o absenţă de 40 de ani fiind înfiinţat în temeiul Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca instituţie specifică economiei de piaţă.

1.2 Organizare şi funcţionare

Registrul Comerţului este organizat pe 2 niveluri:

• nivel local reprezentat de cele 42 de oficii teritoriale, organizate în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi care funcţionează pe lângă fiecare Tribunal.

• nivel naţional reprezentat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ce funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.

1.3 Istoric

Primele evidenţe ale comercianţilor datează din evul mediu, când breslele ţineau date despre comercianţi şi meseriaşi. După unirea Principatelor Române o dată cu punerea bazelor statului român modern, prin legi şi amendamente noi, se acordă o importanţă crescândă tinerii în evidenţă a structurii şi activităţii firmelor :

• 1864 - votarea şi promulgarea primei legi de organizare a Camerelor de Comerţ şi Industrie

• 1868 - amendarea legii existente, cuprinde germenele oficiului registrului comerţului. Articolul 3 din proiect prevede că nu se poată face nici un fel de înscriere la Tribunal, fără ca negustorii să se fi prezentat la Camera de Comerţ şi Industrie din circumscripţia lor, pentru a fi înscrişi în registrul Camerei

• 1884 - este promulgată "Legea înscrierii firmelor" ce organizează în sens modern evidenţa firmelor comerciale

• 1913 - noi amendamente privitoare la rubricile registrulului comerţului sunt aduse de "Regulamentul pentru forma şi modul ţinerii registrelor pentru înscrierea firmelor", aprobat prin decret regal

• 1931 - registrul comerţului este organizat pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Noua "Lege pentru înfiinţarea unui registru al comerţului" publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 3 aprilie, prevede că, la fiecare Cameră de Comerţ şi Industrie să se păstreze, de către un oficiu special şi sub controlul unui judecător delegat, un registru al comerţului pentru înscrierea actelor a căror publicitate era cerută de lege. Înmatriculările şi menţiunile sunt publicate în "Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie"

• 1945 - la sfârşitul acestui an erau înregistrate 157.626 de firme, din care firme individuale 147.038 şi firme sociale 10.588

• 1950 - Registrul comerţului este desfiinţat, funcţiunile sale fiind incompatibile cu economia socialistă

• 1990 - reluând tradiţia economiei româneşti din perioada interbelică, Registrul Comerţului este reînfiinţat pe lângă camerele de comerţ şi industrie din România, la 15 noiembrie, ca instituţie proprie economiei de piaţă cu obiective şi funcţii definite de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

• 2002 - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului devine instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii organizată în subordinea Ministerului Justiţiei, în temeiul OUG nr. 129/10.10.2002, aprobată prin legea nr. 505/2003. Oficiile registrului comerţului teritoriale se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal.

2. Publicitatea prin registrul comerţului

2.1 Rolul publicităţii prin registrul comerţului

Registrul comerţului este un document public, asigurând publicitatea activităţii comercianţilor cu scopul protejării intereselor comercianţilor dar, mai cu seamă, a terţelor persoane. Modificările care apar în cadrul operaţiunilor realizate de comerciant sau cu privire la fondul de comerţ în totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile terţelor persoane numai de la data înscrierii lor, în registrul comerţului.

Din punct de vedere organizatoric, registrul comerţului se ţine de către oficiul registrului comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Publicitatea prin registrul comerţului este reglementată prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

În scopul facilitării operaţiunilor legate de începerea unei activităţi comerciale, recent a fost adoptată Legea privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

Potrivit reglementării legale, comercianţii sunt obligaţi să se înregistreze în registrul comerţului şi, totodată, să ceară înscrierea în acelaşi registru a unor menţiuni privind actele şi faptele prevăzute de lege.

Înregistrările impuse de lege au drept scop să asigure, prin intermediul registrului comerţului, o evidenţă privind existenţa şi activitatea comercianţilor. Această evidenţă are un caracter strict profesional şi este organizată pentru ocrotirea intereselor generale ale societăţii, ale terţelor persoane şi intereselor comercianţilor înşişi.

Importanţa şi implicaţiile economice şi sociale pe care le are activitatea comercială impun instituirea unui cadru juridic corespunzător, care să asigure buna desfăşurare a acestei activităţi. Recunoscând libertatea comerţului, statul stabileşte, în interesul societăţii, regulile după care se desfăşoară activitatea comercială. Între aceste reguli sunt şi cele referitoare la înregistrarea comercianţilor într-o evidenţă oficială, care să cuprindă datele esenţiale necesare cunoaşterii comercianţilor şi a unor acte şi fapte ale acestora, cu implicaţii pentru activitatea comercială. Prin centralizarea acestor date, registrul comerţului constituie o bancă de date oficială privitoare la comercianţi, la care poate apela orice interesat.

Pentru terţele persoane care ar dori să stabilească raporturi de afaceri cu un anumit comerciant, registrul comercial reprezintă o sursă de informaţii sigură asupra bonităţii comerciantului respectiv.

Prin înregistrarea şi înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute de lege se asigură opozabilitatea acestora faţă de terţi. Sub acest aspect, registrul comerţului reprezintă instrumentul publicităţii legale a activităţii comerciale.

Pentru comercianţi, datele cuprinse în registrul comerţului pot juca un anumit rol în atragerea clientelei. Totodată, prin înregistrările operate în registrul comerţului se asigură protecţia firmei comerciale, a emblemei şi a altor drepturi ale comerciantului.