Riscurile Contractului de Leasing

I. Noţiuni introductive privind contractul de leasing

Leasingul este un contract complex, original, de sine stătător, fiind reglementat de legislaţia în vigoare din România şi actualizată după integrarea României, presupunând raporturi juridice specifice care se nasc între părţile contractante.

Leasing-ul poate fi definit atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere economic, leasing-ul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasing-ul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile , dar şi bunuri mobile de uz indelung, existente în circuitul civil, cu excepţia anumitor lucruri, cum sunt: înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele şi drepturile de autor. În mod obişnuit, bunurile date în locaţie sunt maşinile, echipamentele şi utilajele de uz comercial.

În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanţa Guvernamentală nr.51 /1997, republicată în Monitorul Oficial nr. 9 din data de 12.01.2000, operaţiunile de leasing constituind o nouă categorie de fapte de comerţ care se adaugă la cele prevăzute de art. 3 Cod Comercial. Contractul de leasing este un contract comercial şi deci intră în categoria faptelor de comerţ. Comercialitatea contractului de leasing este evidentă atâta timp cât legea însăşi prevede că una din părţile contractante este comerciant, iar prin coroborarea cu prevederile art. 56 din Codul Comercial, se concluzionează că este irelevantă calitatea de comerciant sau necomerciant a celeilalte părţi, contractului urmând a i se aplica legea comercială.

Contractul de leasing reprezintă acele raporturi contractuale, în baza cărora o parte numită locator (finanţator), transmite pe o perioadă determinată de timp, dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, unei alte părţi numită locator (utilizator), contra unei plăţi periodice numită rată de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului, restituirea sa, ori prelungirea contractului.

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, nenumit, cu titlu oneros, având conţinut patrimonial, cu executare succesivă, institu-personal şi consensual.

Leasingul presupune în principiu două contracte: unul de vânzare – cumpărare, încheiat între producător, ca vânzător, şi societatea de leasing, care creditează operaţiunea de leasing în calitate de cumpărător şi un contract de locaţiune încheiat între societatea de leasing şi un terţ beneficiar. Se face astfel o distincţie clară între persoana proprietarului şi cea a utilizatorului. Dreptul de proprietate, până la sfârşitul termenului contractual, aparţine locatorului, iar dreptul de folosinţă utilizatorului, care devine astfel singurul îndreptăţit de a încasa veniturile rezultate din folosinţă, fiind obligat în acelaşi timp să-şi asume riscurile şi obligaţiile legate de acest drept de folosinţă. Prin contract, finanţatorul, cu excepţia dreptului de proprietate, transmite toate celelalte drepturi de cumpărător legate de obiectul contractului, iar de asemenea cu excepţia obligaţie de plată a preţului de cumparare, transmite şi toate obligaţiile asupra cumpărătorului.

Contractul de leasing asigură drept de folosinţă utilizatorului pentru o perioadă strict determinată, perioadă care începe de obicei în momentul punerii în folosintă a bunului. De asemenea organizarea şi costurile livrării bunului de leasing, inclusiv asigurările legate de transport sunt suportate de către utilizator, ca de altfel şi costurile cu montarea şi punerea în funcţiune a acestuia.

II. Leasing-ul, contract comercial internaţional – modern

II. 1. Precizări prealabile

Datorită dezvoltării şi evoluţiei societăţii, astăzi asistăm la o continuă multiplicare şi diversificare a contractelor comerciale internaţionale pe care persoanele fizice şi/ sau juridice le încheie între ele. Cerinţele actuale în lumea afacerilor au impus tehnici şi concepte elaborate care au stat la baza apariţiei de noi contracte comerciale.

În lumea modernă, oamenii de afaceri îşi doreau să doteze societăţile comerciale cu echipamente şi instalaţii moderne, în condiţiile în care sistemul tehnologic se uza şi nu mai corespundea din punct de vedere al performanţelor, iar achiziţionarea de noi utilaje însemna un efort financiar prea mare, moda leasing-ului s-a dovedit a fi cea mai utilă, flexibilă şi profitabilă formă a comerţului internaţional. Dintre realităţile juridice ale comerţului internaţional, leasing-ul s-a dovedit a fi cel mai important mijloc de finanţare a investiţiilor de bunuri şi prestări de servicii. Leasing-ul alaturi de contractul de factoring, construcţii – montaj, contractul de turism internaţional face parte din grupa contractelor complexe internaţionale. Primul act de leasing efectuat este considerat a fi afacerea cu trenuri din Regatele Unite anul 1840, iar prima societate de leasing este cea înfiinţată în anul 1855 şi numită „The Birminngham Wagon Company”.