Societatea cu Răspundere Limitată

Capitolul I

Societăţile comerciale - Prezentarea generală a societăţilor comerciale

Noţiunea şi formele societăţii comerciale

Reglementarea legală

1. Legea nr. 31/1990. Legea care se aplică in mod general societăţilor comerciale in Romania, este Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale1

republicată, act normativ care stabileşte cadrul juridic general aplicabil tuturor societăţilor comerciale infi inţate in Romania, indiferent de obiectul

lor de activitate2. Această lege o mai numim şi legea-cadru a societăţilor comerciale.

2. Acte normative speciale. Există, pe de altă parte, o serie de acte normative

care conţin dispoziţii speciale cu privire la infiinţarea şi funcţionarea unor societăţi din diferite domenii de activitate. Astfel, societăţile bancare sunt reglementate de O.U.G. nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului3, intrată in vigoare la 1 ianuarie 2007 (care a abrogate Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară), societăţile de leasing trebuie să indeplinească condiţiile prevăzute de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing1 şi de Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare2, societăţile de asigurări vor respecta cerinţele Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor3 etc4.

3. Raportul dintre legea-cadru a societăţilor comerciale şi legislaţia

specială.

In legătură cu aplicarea legislaţiei speciale pentru diferitele tipuri de societăţi comerciale, trebuie reţinut că atunci cand un act normative care reglementează un anume tip de societate comercială (cu un obiect de activitate specific) prevede anumite condiţii specifi ce pentru infiinţarea şi funcţionarea acelui tip de societate, aceste condiţii trebuie respectate in mod primordial, societatea neputand fi inregistrată in registrul comerţului pană nu se face dovada indeplinirii acestor condiţii. După ce aceste condiţii speciale sunt indeplinite, societatea va fi supusă dispoziţiilor general aplicabile prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi bineinţeles, reglementărilor speciale prevăzute de actele normative aplicabile acelui tip de societate.

Exemplu: Potrivit dispoziţiilor actelor normative speciale aplicabile in

materia societăţilor de leasing (O.G. nr. 51/1997 şi Legea nr. 93/2009),

o astfel de societate se poate infi inţa numai dacă este organizată ca

societate pe acţiuni şi dacă are un capital social de minim 200.000 euro,

vărsat integral la infi inţare. Prin urmare, la inregistrarea societăţii de leasing

in registrul comerţului trebuie respectată, pe de-o parte, forma unică de societate pe acţiuni şi, pe de altă parte, trebuie făcută dovada existenţei unui capital social de cel puţin 200.000 euro, prin prezentarea documentului de vărsămant. Dacă aceste condiţii (şi alte condiţii speciale prevăzute de cele două acte normative) au fost respectate, societatea de leasing va fi supusă tuturor dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, in ce priveşte funcţionarea societăţii, adică cerinţelor de adoptare a hotărarilor adunării generale şi ale deciziilor consiliului de administraţie, competenţele de lucru ale cenzorilor, obligaţiilor de raportare contabilă etc. (cu respectarea, desigur, şi a prevederilor actului constitutiv).

Cu alte cuvinte, aşa cum arătam, Legea nr. 31/1990 reprezintă legea-cadru a societăţilor comerciale in Romania (motiv pentru care uneori, vom folosi această titulatură pentru a face referire la legea societăţilor comerciale), dispoziţiile sale aplicandu-se in toate situaţiile, atunci cand se infiinţează o societate comercială sau pe parcursul existenţei acesteia, indiferent de obiectul de activitate al societăţii. Dacă insă actele normative speciale care reglementează societatea din acel domeniu de activitate specifi c conţine dispoziţii şi condiţii speciale in ceea ce priveşte infi inţarea şi funcţionarea acelei societăţi, atunci aceste dispoziţii trebuie respectate cu prioritate faţă de prevederile Legii nr. 31/1990, urmand insă ca dispoziţiile acestei din urmă legi să se aplice pentru orice altă situaţie care nu este vizată de actul normativ special.

Noţiunea societăţii comerciale

4. Consideraţii introductive. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu oferă o defi niţie a societăţii comerciale. Pentru a defi ni această noţiune se poate insă porni de la defi niţia societăţii civile, cu care societatea comercială prezintă o serie de asemănări, dar şi deosebiri esenţiale, in funcţie de care putem inţelege şi reţine cel mai uşor ce inseamnă o societate comercială. Avantajul definirii societăţii comerciale in acest fel derivă din faptul că societatea civilă este definită in mod expres de lege, şi, astfel, avem un „model” de la care să plecăm.

5. Noţiunea societăţii civile. Potrivit art. 1491 C. civ., societatea civilă „este un contract prin care două sau mai multe persoane se invoiesc să pună ceva in comun, cu scop de a impărţi foloasele ce ar putea deriva”. Societatea civilă presupune, aşadar, in esenţă, existenţa cumulativă a următoarelor trei caracteristici:

- o grupare de persoane (adică presupune asocierea a cel puţin două persoane, intrucat o persoană nu se poate asocia cu ea-insăşi);

- aceste persoane pun anumite bunuri in comun (adică fi ecare aduce ceva in asociere − bani sau bunuri − pentru a fi folosit in comun);

- motivul grupării (asocierii) este desfăşurarea unor activităţi, in scopul realizării unor beneficii

Societatea civilă este folosită in practică la desfăşurarea oricăror activităţi civile (adică acele activităţi care nu constituie activităţi comerciale, enumerate ca atare in art. 3 C. com. şi in Clasifi carea Activităţilor din Economia Naţională – C.A.E.N.), precum şi pentru exercitarea anumitor profesii, cum ar fi organizarea şi exercitarea profesiei de avocat1, a profesiei de lichidator judiciar2 şi a altor profesii liberale.