Societatea pe acțiuni - constituire, autorizare și funcționare

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

Secţiunea I

Noţiunea, elementele specifice şi clasificarea

societăţilor comerciale

§1. Noţiunea si caracterele juridice ale societăţii comerciale

Pentru definirea noţiunii de societate comercială este necesar să apelăm la dispoziţiile Codului civil, care reglementează contractul de societate, adică societatea civilă, dar si la Legea nr.31din 1990, care cuprinde elemente specifice ce permit conturarea acestei noţiuni.

Din prevederile art.1491 C.civ.rezultă că “Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împărţi foloasele ce ar putea deriva”. Definiţia citată caracterizează doar societatea civilă fără personalitate juridică si nu evidenţiază voinţa comună a asociaţilor de a conlucra în vederea obţinerii de beneficii, în lipsa căreia nu se poate concepe înfiinţarea unei societăţi .

Această voinţă, denumită “affectio societatis” este cuprinsă în dispoziţiile art.1492 C.civ., care prevede că: ”Orice societate trebuie sa aibă ca obiect un ce licit şi să fie contractată spre folosul comun al părţilor. Fiecare membru al societăţilor trebuie să pună ceva în comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa”.

Din dispoziţiile de mai sus rezultă că “societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării si împărţirii beneficiilor care vor rezulta” .

Definiţia citată este caracteristică societăţii civile si nu încorporează specificul societăţii comerciale, iar aria de cuprindere este fie prea largă (include toată gama activităţilor lucrative), fie prea îngustă (nu relevă prezenţa personalităţii juridice şi ignoră natura instituţională a societăţii).

“Etimologic, conceptul de societate comercială evocă pluralitatea de persoane implicate în fenomenul asocierii comerciale, având ca rezultat organizarea acestora într-o structură juridică distinctă de persoanele fizice sau juridice fondatoare, structură dotată cu personalitate juridică. În acelaşi timp caracterul comercial al acestui tip de societate este esenţial, el imprimând acesteia trăsături care o disting de societatea civilă, din care a evoluat; acest caracter nu numai că este impregnat în denumirea acestei entităţi juridice, dar rezultă cu prisosinţă şi din scopul asocierii- efectuarea de acte de comerţ” .

De aceea, definiţia societăţii comerciale trebuie să reţină – pe lăngă trăsăturile comune ale conceptului generic de societate – şi elementele specifice, definitorii, menţionate mai sus. În literatura juridică de specialitate au fost emise diverse formulări ale conceptului de societate comercială, având la bază ansamblul de norme juridice ce reglementează această noţiune.

Prin însumarea principalelor trăsături ce îi sunt specifice, considerăm că societatea comercială – privită în aceeaşi măsură ca un act juridic cât şi ca o fiinţă juridică – poate fi definită ca fiind o grupare de persoane dotată cu personalitate juridică, constituită cu respectarea dispoziţiilor legii, din iniţiativa, prin actul de voinţă şi cu aportul asociaţilor, care convin să conlucreze în scopul obţinerii şi distribuirii între ei a profitului rezultat din exercitarea unor acte de comerţ.

Din cele arătate rezultă elementele ce sunt specifice societăţii comerciale:

1. Societatea comercială se constituie în temeiul unui contract de societate, care este actul ei constitutiv. Prin actul pe care îl încheie, asociaţii realizează o triplă înţelegere- să pună în comun anumite bunuri, să realizeze împreună o activitate economică şi să împartă între ei profitul rezultat.

2. În societatea comercială, activitatea economică pe care o desfăşoară asociaţii constă în săvârşirea unor operaţiuni considerate de lege ca fapte de comerţ.

3. Prin îndeplinirea condiţiilor şi formalităţilor prevăzute de lege, societatea comercială dobândeşte personalitate juridică, care îi conferă calitatea de subiect de drept de-sine-stătător.

§3. Natura juridică a societăţilor comerciale

Problema naturii juridice a societăţii comerciale constituie un subiect încă disputat în literatura de specialitate. În doctrină au fost exprimate concepţii diferite, pornind de la concepţia clasică a dreptului roman-concepţia contractuală şi ajungând până la concepţii noi, cum sunt teoria actului colectiv si teoria instituţiei.