Titluri Comerciale de Valoare

1.TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

1.1. Consideraţii generale

Titlurile de valoare sau de credit reprezintă înscrisuri care încorporează anumite valori patrimoniale şi care constată existenţa unei obligaţii comerciale sau drept de creanţă pe care posesorul acestuia îl poate executa după trecerea unui anumit interval de timp. Circulaţia acestor titluri care încorporează valori patrimoniale nu este condiţionată de efectuarea unor formalităţi, cum ar fi cele prevăzute de legislaţia civilă pentru cesiunea de creanţă, ci, prin încorporarea drepturilor în titlu, se simplifică circulaţia acestora, iar excepţiile personale ale debitorului faţă de titularul iniţial nu mai pot fi ridicate.

Emiterea şi circulaţia titlurilor de valoare sau a titlurilor de credit reprezintă fapte de comerţ obiective, conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial.

1.2. Caracteristici comune ale titlurilor de valoare:

a) caracter constitutiv – dreptul de creanţă este încorporat direct în titlul de valoare respectiv şi poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului respectiv;

b) caracter formal – înscrisul care constată dreptul respectiv trebuie să îmbrace o anumită formă şi să conţină toate menţiunile prevăzute cu caracter obligatoriu de lege;

c) caracter literal – întinderea şi natura dreptului conţinut în titlu se pot determina numai în măsura şi în condiţiile menţionate în înscrisul respectiv. Astfel, nu pot fi admise nici un fel de alte mijloace de probă în vederea determinării cuprinsului sau întinderii obligaţiilor/drepturilor respective în afara titlului însuşi. Titlul conferă posesorului legitim certitudinea dreptului său în condiţiile menţionate în acesta;

d) titlul conferă un caracter autonom creanţei respective – după emiterea titlului, emitentul acestuia nu este obligat în virtutea raportului juridic originar (fundamental), ci exclusiv în virtutea semnării titlului. Mai mult, în circulaţia titlului, fiecare nou posesor este considerat a avea un drept nou, originar propriu, autonom şi nu un drept cedat. Deci, dobânditorul are un drept autonom, adică un drept care este independent faţă de dreptul transmiţătorului. Ca o consecinţă a acestui fapt, dobânditorului titlului nu se pot opune excepţiile care puteau fi opuse transmiţătorului.

1.3. Utilitatea comercială a titlurilor de valoare: a) instrumente de plată – pot servi la stingerea unei obligaţii băneşti; b) instrumente de credit – pot fi cedate înainte de scadenţă fie în proprietate, fie în garanţie, pentru a se obţine un credit, mobilizând o creanţă bănească; c) instrumente de garanţie – având în vedere caracterul constitutiv şi autonom al titlurilor de valoare, acestea pot fi folosite ca mijloace alternative de garantare a executării unor obligaţii comerciale, aceasta fiind funcţia cea mai des utilizată în practică pentru titlurile de valoare.

1.4. Clasificarea titlurilor de valoare:

a)După conţinutul acestora: titluri de valoare care dau dreptul la plata unei sume de bani – efecte de comerţ, negociabile, care reprezintă şi titluri de credit: cambia, biletul la ordin şi cecul; titluri care conferă drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale – valorile mobiliare, în principal acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile comerciale deţinute public; titluri de valoare care conferă dreptul la anumite cantităţi de mărfuri – titluri reprezentative ale mărfurilor: conosamentul, recipisa de depozit, warantul. Conosamentul este înscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care se transportă mărfurile, care atestă încărcarea mărfurilor pentru a fi transportate. Posesorul legitim al înscrisului este considerat proprietarul mărfurilor. Recipisa de depozit este un înscris care conferă titularului dreptul de proprietate asupra mărfurilor depozitate în magazii specializate (docuri, antrepozite etc.). Warantul este înscrisul care conferă calitatea de titular al unui drept de garanţie reală mobiliară asupra mărfurilor depozitate.