Achiziționarea de echipamente în leasing

1. Aspecte generale privind operaţiunile de leasing

1.1 Concept. Reglementări. Caracteristici

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.

Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte ţări, îndeosebi în Europa .

În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code . În Marea Britanie , Franţa şi Belgia s-au elaborat reglementări, care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

Apariţia operaţiunilor de leasing este de dată relativ recentă, ele fiind introduse abia în 1952 în SUA şi extinse din 1962 şi în principalele ţări dezvoltate ale lumii, ocupând acum o poziţie principală între formele de finanţare şi creditare a investiţiilor. Există diferite accepţiuni ale noţiunii de leasing. Din punct de vedere al specialiştilor în finanţe, este o tehnică originală de finanţare pe termen mediu sau lung, practicată de o societate financiară, având drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

O definiţie mai completă a noţiunii de leasing ar putea fi următoarea: formă de comerţ şi de finanţare prin locaţie de către societăţi financiare specializate în aceste operaţiuni, de instituţii financiare sau direct de producători, companiilor care fie că realizează operaţiuni de un anumit specific, fie nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate pentru a le cumpăra. Pe de altă parte, leasing-ul este o formă de închiriere - realizată de societăţi financiare specializate - a unor bunuri de echipament către beneficiarii care nu dispun de fonduri proprii sau împrumutate pentru cumpărarea acestora de la producători.

Pe continentul american, fără a fi definite ca atare, operaţiuni de leasing au fost identificate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia comercială a telefoniei, când aparatele telefonice au fost puse la dispoziţia abonaţilor prin încheierea unui contract de "lease". Ca operaţiune distinctă, în anii ´30, au început operaţiunile de "lease financing" pentru finanţări în domeniul imobiliar, primele tranzacţii fiind sub forma de "sale and lease-back". Astfel, un proprietar îşi vindea terenul sau clădirea unui intermediar financiar, respectiv unei societăţi specializate de leasing, procurându-si astfel capital de lucru si continuându-şi activitatea prin utilizarea aceloraşi facilităţi în baza contractului de "lease". Succesul si dezvoltarea rapidă a acestui gen de operaţiuni a fost determinat în mod esenţial de facilităţile si avantajele de ordin fiscal de care au beneficiat atât utilizatorii, cât si societăţile finanţatoare.