Acreditivul Documentar

INTRODUCERE

În ansamblul relaţiilor financiar-valutare, plăţile şi decontările internaţionale joacă un rol important, fiind rezultatul derulării operaţiunilor comerciale internaţionale de import-export, majoritatea dintre acestea derulându-se prin intermediul băncilor comerciale.

Modalităţile de plată internaţionale reprezintă un ansamblu de mecanisme, de tehnici, prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părţi care intervin în relaţiile comerciale şi de altă natură între firme diferite din interiorul aceleaşi ţări sau ţări diferite.

Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plată, modalităţi de plată combinate, schimbul de documente la plată şi vinculaţia.

Acreditivul documentar reprezintă un angajament, indiferent de modul în care este descris sau definit, prin care o bancă (emitentă) acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii şi în condiţiile acreditivului se obligă să efectueze plata în favoarea unui terţ (beneficiar- exportator) sau la ordinul acestuia, sau să plătească ori să accepte efecte de comerţ (cambii, bilete la ordin) trase de acesta; să autorizeze o altă bancă să facă astfel de plăţi sau ca astfel efectele să fie plătite, acceptate sau negociate la o altă bancă.

În derularea acreditivului documentar sunt implicate următoarele părţi: ordonatorul acreditivului care este importatorul respectiv cumpărătorul, beneficiarul acreditivului respective vânzătorul, banca emitentă a acreditivului care işi asumă angajamentul de plată faţă de vânzător şi o bancă corespondentă care poate fi în postura de bancă bancă trasă/acceptantă, bancă negociatoare, bancă confirmatoare .

Executarea acreditivului documentar se realizează printr-o serie de documente formate în general din factură comercială, documente de transport, certificat de asigurare, certificat de origine, lista de colete, certificat de calitate, fitosanitar, buletinul de analize având rolul de a demonstra că beneficiarul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.

Ca urmare a diversificării operaţiunilor de comerţ exterior şi datorită caracterului adaptabil al acreditivului, în practica internaţională s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive documentare, a căror schemă de plată permite înţelegerea mecansimului complex al derulării unei operaţiuni de export-import prin acreditiv documentar.

Recurgerea generală la acreditiv documentar se datorează avantajelor pe care le conferă, gradului ridicat de securitate pentru interesele importatorului, livrarea mărfurilor în condiţiile şi termenele stabilite precum şi pentru interesele exportatorului vizând în principal siguranţa plăţii.

Prezentarea unui caz real de utilizare a unui acreditiv documentar de import evidenţiază complexitatea deosebită a acestei modalităţi de plată, exigenţele care trebuiesc îndeplinite pentru realizarea în siguranţă a plăţii şi modul de soluţionare a discrepanţelor care uneori se ivesc în derularea plăţii prin acreditiv documentar.

Compararea acreditivului documentar cu incasso-ul documentar are menirea de a evidenţia care dintre aceste modalităţi de plată e mai convenabilă sub aspectul costului implicat de utilizarea acestora şi a gradului de acoperire a riscurilor cărora sunt supuse părţile contractante, o tentativă de explicare a recurgerii în actualul mediu de afceri românesc la ordinul de plată.

1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR- PRINCIPALA MODALITATE DE PLATĂ ÎN SCHIMBURILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1.1 . LOCUL MODALITĂŢII DE PLATĂ ÎN CADRUL UNEI OPERAŢIUNI DE COMERŢ EXTERIOR

Creşterea volunului comerţului exterior şi interior, mai ales în cadrul sectorului privat al economiei a condus la creşterea şi diversificarea relaţiilor de încasări şi plăţi, prin intermediul sectorului financiar-bancar.

Achitarea obligaţiilor asumate ca urmare a diverselor contracte comerciale încheiate presupune recurgerea fie la instrumente de plată şi credit, fie la o serie de modalităţi şi tehnici de plată. Aceste modalităţi de plată interne nu diferă foarte mult de cele internaţionale dar acestea prezintă în principiu anumite specificităţi.

Modalităţile de plată internaţionale reprezintă un ansamblu de mecanisme, tehnici, feluri prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părţi care intervin în realţiile comerciale şi de altă natură între firme diferite dintr-o ţară sau ţări diferite.

Conţinutul acestor modalităţi de plată constă în organizarea tehincă a circulaţiei documentelor comerciale, care confirmă apariţia relaţiei de plată internaţionale şi a instrumentelor de plată implicate, precum şi organizarea raporturilor între partenerii relaţiilor comerciale internaţionale, prin intermediul organelor bancare care îi deservesc.

Dacă pe plan intern mecanismul plăţilor şi decontărilor este strict reglementat şi se realizează în condiţii relativ sigure, cu totul altfel se pune problema în cazul decontărilor obligaţiilor de plată pe plan internaţional.

În cadrul plăţilor internaţionale mecanismul se complică, în principal, datorită următorilor trei factori: una dintre părţi , creditor sau debitor este străină, în toate cazurile intervine şi o bancă străină, de regulă corespondentă, plata se face în valută liber convertibilă, ceea ce impune pentru debitor obligaţia de a-şi procura din timp valuta necesară de pe pieţele valutare, în condiţiile cele mai avantajoase.

Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plată, modalităţi de plată combinate, schimbul de documente la plată şi vinculaţia.

Utilizarea în relaţiile de plăţi externe a uneia sau alteia dintre aceste modalităţi de plată este condiţionată de anumiţi factori cum ar fi: gradul de încredere existent între parteneri, gradul de solvabilitate şi lichiditate al firmei plătitoare, necesitatea recuperării integrale şi în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate, mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia dintre modalităţile de plată în raport cu altele. Aceşti factori determină alegerea modalităţilor de plată care prezintă un grad ridicat de garanţie a încasării preţului şi formularea unor clauze adecvate cu un grad ridicat de siguranţă.

Creditul documentar, în variantele acreditiv documentar şi scrisoare de credit comercială, îndeplinesc într-o mare măsură aceste condiţii, fiind cea mai utilizată modalitate de plată în operaţiunile de export-import.