Acte Normative

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Acte Normative.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 98 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL I 5
1.1. Noţiunea, definiţia, evoluţia şi formele contenciosului administrativ român5
1.1.1. Etimologic cuvântul „contencios” provine din limba franceză, fiind un
neologism care a pătruns în limba română modernă 5
1.1.2. Sensurile juridice ale noţiunii de contencios vizează două planuri
principale 5
1.1.3. Evoluţia istorică a noţiunii de contencios administrativ în legislaţia
română 7
1.1.4. Formele (categoriile) de contencios administrativ 11
1.2. Necesitatea controlului judecătoresc asupra activităţii executive 12
CAPITOLUL II Controlul judecătoresc direct al actelor administrative în
temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 17
2.1. Condiţiile controlului judecătoresc direct asupra actelor administrative în
temeiul Legii contenciosului administrativ 17
2.2. Excepţiile de la controlul judecătoresc direct asupra actelor administrative
prevăzute de legea contenciosului administrativ 34
2.3. Cazuri speciale de aplicare a legii contenciosului administrativ 43
2.4. Procedura controlului judecătoresc direct asupra actelor administrative
bazată pe Legea contenciosului administrativ 51
CAPITOLUL III Controlul judecătoresc direct asupra faptelor administrative
ilegale în temeiul Legii contenciosului administrativ 61
3.1. Condiţiile controlului judiciar asupra faptelor ilegale 61
3.2. Procedura şi efectele controlului judiciar asupra faptelor administrative
ilegale 66
3.3. Legătura dintre acţiunile în anulare şi în obligarea la măsuri cu acţiunea în
despăgubire 68
3.4. Condiţiile controlului judecătoresc special 69
3.5. Cazuri de control judiciar special 71
3.6. Efectele controlului judecătoresc special 72
3.7. Condiţiile controlului judecătoresc indirect 73
3.8. Formele controlului judecătoresc indirect 75
3.9. Efectele controlului judecătoresc indirect 79
CAPITOLUL IV 82
4.1. Actele administrative exceptate de la controlul judecătoresc 82
1. Actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Preşedintele României şi
Guvern (art.2, lit."a" teza I). 82
2. Actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului (art.2,
lit."a" teza II). 82
3. Actele administrative referitoare la siguranţa internă şi externă a statului (art.2
lit.a, teza III). 82
4. Actele administrative referitoare la interpretarea şi executarea actelor
internaţionale în care România este parte (art.2. lit.a, teza III). 83
5. Actele emise în circumstanţe excepţionale (art.2 lit.a, teza IV). 83
6. Actele de comandament cu caracter militar (art.2, lit.b). 83
7. Actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede,
prin lege specială, o altă procedură judiciară (art.2 lit.c). 84
8. Actele de gestiune săvârşite de stat, în calitatea de persoană juridică şi pentru
administrarea patrimoniului său (art.2, lit.d). 84
9. Actele administrative adoptate în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic
(art.2, lit.e). 84
10.Cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi taxelor, precum şi a
amenzilor prevăzute de legile de impozite şi taxe (art.3). 84
11.Actele administrative jurisdicţionale (art.4). 84
4.2. Actele administrative exceptate de la controlul judecătoresc potrivit Legii
nr. 29/1990 85
4.3. Procedura contencioasă 94
1. Instanţe judecătoreşti competente. 94
2. Acţiunea de contencios administrativ. 94
3. Judecarea acţiunii de contencios administrativ şi hotărârile pronunţate. 95
4. Recursul şi executarea hotărârii 95
5. Executarea hotărârilor judecătoreşti. 96
BIBLIOGRAFIE 97

Extras din document

CAPITOLUL I

1.1. Noţiunea, definiţia, evoluţia şi formele contenciosului administrativ român

1.1.1. Etimologic cuvântul „contencios” provine din limba franceză, fiind un neologism care a pătruns în limba română modernă .

La originile sale latine cuvântul (verbul) „contendo” (-dere, -di, -dum), desemna, printre altele, acţiunea de a reclama, de a cere cu insistenţă, de a susţine sau de a pretinde , de unde şi derivatele sale substantivale - de dispută sau luptă („contentio”) - şi adjectivale - încăpăţânat, dârz, certăreţ („contentiōsus”).

În limba franceză cuvântul „contentieux” desemnează o împrejurare o situaţie sau un ansamblu de probleme puse în discuţie, discutabile sau litigioase , formând obiectul unui proces, aceeaşi semnificaţie având-o şi în limba română contemporană .

În terminologia juridică română din veacul XIX şi până în prima jumătate a secolului XX noţiunea a avut o largă utilizare, cu multiple sensuri, după care, în cea de-a doua jumătate a veacului trecut, să iasă din uz, ca urmare a evoluţiei legislative din ţara noastră, fiind înlocuită, mai ales în materie administrativă şi judiciară cu sintagma „controlul judecătoresc asupra administraţiei”, pentru ca apoi să revină, în ultimul deceniu al secolului trecut în vocabularul juridic uzual, tot ca o consecinţă a modificărilor legislative de după anul 1989.

1.1.2. Sensurile juridice ale noţiunii de contencios vizează două planuri principale

Pe planul dreptului material noţiunea desemnează conflictul de interese intervenit între două sau mai multe părţi şi care nu poate fi soluţionat, în caz de neînţelegere, decât pe calea unui proces sau litigiu juridic desfăşurat în faţa unui organ de jurisdicţie competent .

Pe planul dreptului formal contenciosul are mai multe semnificaţii.

În primul rând, în sens funcţional desemnează activitatea de soluţionare propriu-zisă printr-o procedură specifică a acelor litigii în care partea interesată se îndreaptă cu o cerere împotriva unui adversar faţă de care susţine, în contradictoriu, că legea sau/şi un drept subiectiv ori interes legitim au fost încălcate . Acest sens este în opoziţie cu procedura necontencioasă (necontradictorie) care urmăreşte realizarea unui drept sau interes neîncălcat, dar şi neopozabil altuia strict determinat în cadrul procedurii respective.

În al doilea rând. în sens strict procedural, contenciosul constituie o totalitate de norme ce guvernează soluţionarea litigiilor dintre părţile aflate în conflictul respectiv .

În al treilea sens, instituţional-organic prin contencios se înţelege autoritatea sau organul de jurisdicţie competent, anume investit cu soluţionarea unor asemenea litigii sau conflicte.

În acest sens, dar cu o semnificaţie aparte, interesând mai puţin studiul nostru, prin contencios înţelegem serviciul funcţional din cadrul unei instituţii sau societăţi comerciale având ca principală atribuţie promovarea şi apărarea juridică a drepturilor şi intereselor respectivelor organizaţii, precum şi acordarea asistenţei juridice de specialitate acestora la emiterea sau încheierea actelor juridice, inclusiv în faţa organelor de jurisdicţie în cazul litigiilor în care sunt implicate . Acest ultim sens a cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimul timp prin constituirea serviciilor de contencios şi juridic atât în cadrul autorităţilor publice cât şi în sectorul public şi privat al economiei.

Contenciosul poate fi clasificat după mai multe criterii, dintre care enumerăm:

- după obiectul litigiului generat, distingem contenciosul constituţional, contenciosul administrativ, contenciosul fiscal, etc.;

- după autoritatea în faţa căreia se derulează soluţionarea conflictului, contenciosului poate fi judiciar, de competenţa instanţelor judecătoreşti, şi contencios jurisdicţional, de competenţa unor instanţe administrative ori de altă natură cu totul specială;

- după natura părţilor implicate şi a efectelor soluţiei pronunţate, contenciosul poate fi intern sau internaţional.

1.1.3. Evoluţia istorică a noţiunii de contencios administrativ în legislaţia română

Pentru o mai corectă înţelegere a evoluţiei şi sensurilor noţiunilor de contencios administrativ este necesară o sumară definire preliminară a acestuia pornindu-se de la o formă cât mai pură sau clasică bazată pe criteriul concordanţei juridice dintre sensul formal cu cel material al noţiunii.

În acest sens contenciosul administrativ reprezintă totalitatea litigiilor purtate de particulari cu autorităţile administraţiei publice având ca obiect măsurile de autoritate executivă prin care s-au încălcat drepturile subiective ale reclamanţilor soluţionate de către instanţele judecătoreşti (tribunale) administrative având competenţa specială necesară.

Fisiere in arhiva (3):

  • Acte Normative
    • continut bun.doc
    • cuprins.doc
    • pagina anterioara copertei.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” TG.-JIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE ŞI JURIDICE SPECIALIZAREA ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ