Actele de Concurență Neloială

INTRODUCERE

Concurenţa este un element definitoriu al economiei de piaţă şi reprezintă motorul dezvoltării economico-sociale. În general, prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop. Prin concurenţă, în sens juridic înţelegem confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

Concurenţa, pentru a fi posibilă presupune o piaţă organizată pe baza următoarelor reguli: independenţa şi descentralizarea activităţii de producţie, de distribuţie şi de consum, libertatea de iniţiativă fără constrângeri sau limitări, de ordin administrativ şi proprietatea privată asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de producţie.

Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace oneste. În concluzie, aşa cum s-a observat, ne aflăm în cazul concurenţei interzise atunci când se săvârşeşte un act fără drept (interzis de lege) şi în cazul concurenţei neloiale atunci când un act, în principiu permis este realizat printr-un exerciţiu abuziv al unui drept.

Prin concurenţă neloială trebuie să înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale. Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecţia consumatorului.

Loialitatea este elementul ce leagă consumatorul de marcă sau de firmă. Majoritatea organizațiilor recunosc importanţa consumatorului şi a loialităţii sale. Afişele publicitare şi sloganurile sunt mărturii ale acestui aspect. În plus, multe firme au deschise departamente speciale pentru servirea clienţilor lor şi prin aceasta pentru construirea şi păstrarea loialităţii.

Loialitatea este importantă fiindcă înrădăcinează în mintea consumatorului faptul că acel produs are calităţile necesare şi, prin urmare, devine bază pentru un nou comportament de cumpărare.

ACTELE DE CONCURENŢĂ NELOIALĂ

Actul de concurenţă este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea produselor unei întreprinderi în detrimentul desfacerii produselor alteia. Actul de concurenţă nu se poate situa şi în sfera altor activităţi economice, cum ar fi aprovizionarea, organizarea publicităţii.

Actul de concurenţa se poate exercita independent de orice avantaj personal pentru autorul actului. El există, de asemenea, independent şi de faptul de a constitui o piedică concretă, imediata sau viitoare, la desfacerea produselor uneia din părţile în cauză.

Acest act nu presupune egalitatea de nivel economic a părţilor şi nici nu este condiţionat de identitatea clientelei. Criteriul esenţial care deosebeşte actul de concurenţă neloial de actul de concurenţă loial nu este scopul urmărit, ci mijlocul întrebuinţat. Nu actul în sine este neloial, chiar dacă este cauzator de prejudicii, ci folosirea de mijloace neaprobate.

Legea romana privind combaterea concurenţei neloiale, nr. 11/1991, defineşte concurenţa neloială ca fiind orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.

1.1. Clasificarea actelor de concurenţă neloială

În doctrina exista mai multe clasificări ale actelor de concurenţă neloială, autorii făcând diferite clasificări extrase din jurisprudenţă. Astfel, menţionăm câteva clasificări care au atras atenţia mai mult:

Într-o primă clasificare, făcută la sfârşitul secolului trecut întâlnim ca acte de concurenţă neloială următoarele :

• încercări de a produce confuzie între întreprinderi, categorie care cuprinde: utilizarea abuzivă a numelui comercial, a emblemei sau a unor menţiuni inexacte privind legătura cu o întreprindere;

• crearea de confuzie între produse, categorie din care fac parte diferite feluri de folosire abuzivă de semne distinctive sau titluri de lucrări;

• deturnarea de clientela, fără risc de confuzie, ca de exemplu uzurparea de distincţii sau calităţi, denigrarea, folosirea abuzivă a secretelor de fabrică;

• concurenta rezultând din nerespectarea unui contract.

Într-o altă clasificarea făcută la începutul secolului, sunt considerate acte de concurenţă neloială:

• folosirea omonimiei;

• utilizarea similitudinii de aspect;

• uzurparea de calităţi şi titluri;

• concurenţă neloială cu ajutorul anunţurilor şi prospectelor;

• vânzarea cu preţ scăzut;

• folosirea abuzivă de titluri de lucrări.