Actele de Procedură și Termenele Procedurale

CAPITOLUL I

ACTELE DE PROCEDURA-CONSIDERAŢII PRELIMINARE

Secţiunea I: Corelaţia dintre forma procedurală şi actul de procedură. Definirea actelor de procedură.

În literatura de specialitate, prin formă procedurală se înţelege toate dispoziţiile, normele şi regulile care privesc demersul procesului, tot ceea ce legea prescrie că trebuie urmat pentru executarea hotărârilor şi tot ceea ce poate avea legătură directa cu funcţionarea legală a organelor judecătoreşti . Aşadar, forma procedurală înseamnă condiţiile prestabilite de lege pentru efectuarea unui act de procedură. De exemplu, forma procedurală a chemării în judecată este reglementată de dispoziţiile art.112-114 C procedură civilă.

Forma nu trebuie confundată cu formalitatea; aceasta din urmă cuprind elemente de detaliu care compun actul de procedură, unele esenţiale, altele accesorii, dar care alcătuiesc forma actului. Formele procedurale sunt obligatorii atât pentru părţi cât şi pentru instanţă. Luate în ansamblu, formele procedurale au rolul de a asigura o judecată dreaptă, care să se desfăşoare in cele mai bune condiţii, păstrându-se echilibrul între părţi şi dând judecătorului posibilitatea să cunoască faptele şi să dea o hotărâre corectă, legală şi temeinică.

Luate în parte formele procedurale urmăresc fiecare scopuri specifice:

• Asigură dreptul la apărare al părţilor, cum sunt de exemplu regulile privind conţinutul cererii de chemare în judecată şi al întâmpinării ce dau posibilitatea ambelor părţi să nu fie surprinse la dezbaterea procesului.

• Contradictorialitatea şi dreptul la apărare cum sunt formele privind citirea părţilor

• Protejează părţile împotriva unui eventual arbitrariu al judecătorului în cazul realizării dispozitivului înainte de a se face pronunţarea obligativităţii motivării hotărârii ori a exercitării căilor de atac

Corelaţia între forma procedurală şi actul de procedură este exprimată astfel: forma de procedură este ceea ce legea prescrie, iar actul de procedură ar fi forma adusă la îndeplinire .

Putem exemplifica astfel: dispoziţiile art. 82-84, 112-114 şi 133 C. procedură civilă reprezintă forma procedurală a chemării în judecată, iar cererea de chemare în judecată reprezintă actul de procedură.

Uneori termenii ” formă ” şi ” act de procedură ” sunt folosiţi împreună în sintagma ” forma actelor de procedură ”. Aceasta desemnează condiţiile extrinseci pentru existenţa şi validitatea unor asemenea acte.

Deşi actul de procedură reprezintă înscrisul menit a constata îndeplinirea formei de procedură, există şi cazuri în care actele de procedură nu se materializează în scris, ci trebuie îndeplinite verbal. Într-un final consemnarea lor de către instanţă, în procese verbale sau încheieri, asigură constatarea lor în forma scrisă.

Secţiunea a II-a: Noţiunea şi importanţa actelor de procedură

A. Conceptul de act procedural.

În dreptul civil, noţiunea de ” act ” are accepţiuni diferite. În primul rând desemnează o operaţie juridică ( de exemplu: căsătoria, donaţia); alteori, reprezintă un mijloc de constatare, de dovadă a unei operaţii juridice ( de exemplu: înscrisul probator al contractului de donaţie).

În procedura civilă ,prin ”act” se înţelege ,de obicei, actul de procedură .Acesta poate fi o cerere de chemare în judecată ,întâmpinare ,cerere reconvenţională ,citaţie şi altele.

C. proc. civ. român utilizează noţiunea de ”act de procedură”, dar nu o defineşte. Legiuitorul foloseşte această noţiune cu înţelesul de înscris menit a constata îndeplinirea unor forme de procedură( de exemplu, în art. 94, 96, 104, 105, 106), dar şi cu sensul de ” document ”, adică înscris care nu se efectuează, de regulă, în faţa instanţei( de exemplu, în ar. 112, 138, 176, 583 ) .

Conceptul de act procedural evocă ideea unei manifestări de voinţă făcute în vederea producerii unor efecte juridice. Această caracteristică este, însă, comună oricărui act juridic.

O definiţie care a fost preluată de mulţi autori aparţine lui I. Stoenescu în ” Procesul civil” şi este formulată astfel: constituie act de procedură ” orice act făcut în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa de judecată şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea procesuală a acestora ” .

Literatura şi practica de drept procesual civil utilizează, cu valoare de echivalenţă, termenii de ”act de procedură ”, ” act procesual ” şi ”act procedural ”. Legislaţia penală face o separare clară între aceste noţiuni.

Prin ” act procesual ” se înţelege instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele şi facultăţile organelor juridice şi a subiecţilor procesuali. Prin ” act procedural ” este desemnat mijlocul juridic prin care se aduce la îndeplinire sarcina ce decurge prin actele şi măsurile procesuale intervenite în cursul procesului penal.

Actele procedurale implică existenţa prealabilă a actelor procesuale caracterizându-se ca acte derivate din acestea .

Constituie acte procesuale: dispunerea începerii urmăririi penale, a clasării, a neînceperii urmăririi penale, etc., iar acte procedurale: întocmirea unei ordonanţe, emiterea unei citaţii, redactarea rechizitoriului, etc.

În dreptul comparat, majoritatea legislaţiilor procesuale nu conţin o definiţie a actului de procedură. Totuşi, unele legislaţii oferă indicii referitoare la definirea acestuia. C. proc. civ. francez din anul 1975 face distincţie între nulităţile determinate de neregularităţi de fond şi de formă ( art. 117-121 ).