Acțiunea Civila

Capitolul 1. Notiuni introductive privind actiunea civila

Actiunea civila

1. Notiune si natura juridica

In literatura de specialitate s-au dat interpretari diferite notiunii de actiune civila, sensul comun al termenului fiind insa acela de proces .

Unu din elementele dreptului subiectiv civil este posibilitatea de a recurge la forta de constrângere a statului atunci când dreptul sau un interes legitim nu a fost respectat sau este contestat .

In cazul in care dreptul subiectiv civil este încalcat sau contestat, titularul sau poate sa recurga la forta coercitiva a statului pentru a determina pe cel ce a încalcat sau a contestat dreptul, sa înceteze si daca au fost cauzate prejudicii sa le repare.

Actiunea civila este mijlocul legal cel mai important de aparare a drepturilor încalcate sau a intereselor ocrotite de lege .

Rezulta deci ca cele doua ramuri ale dreptului unitar, dreptul civil si dreptul procesual civil se conditioneaza reciproc, întrucât dreptul procesual civil ca forma speciala de constrângere, ajuta la valorificarea dreptului subiectiv încalcat , acesta (dreptul subiectiv) negasindu-si protectia in caz de contestare sau încalcare in cadrul dreptului material, iar dreptul procesual civil prin actiunea civila nu ar avea ce sa apere daca nu ar exista normele dreptului subiectiv civil.

In literatura de specialitate nu exista un punct de vedere comun cu privire la definirea actiunii civile.

Dupa unii autori „ actiunea civila este mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti fie recunoasterea dreptului sau, fie realizarea acestui drept prin încetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare” . Dupa alt autor, „actiunea este dreptul acordat oricarei persoane de a cere organelor judiciare ca prin mijloace organizate de lege si aplicând legea sa se dea satisfactiune intereselor care nu pot realiza nici direct nici prin alte mijloace practice” .

Intr-o alta opinie actiunea civila este „dreptul oricarei persoane de a reclama sau apara in fata organelor de jurisdictie, drepturi sau interese aflate in stare de conflict, ori alte situatii subiective care prin clarificarea lor juridica necesita interventia justitiei pentru ca prin aplicarea legii sa se dispuna asupra realizarii sau exercitarii lor in conditiile sau formele ce for fi stabilite prin actul final de jurisdictie” .

O alta opinie sustine ca „ideea de actiune înceteaza de a mai fi generala si abstracta, ea se restrânge, se individualizeaza, devenind sinonima cu aceea de proces” .

Potrivit unui alt autor procesul ar fi forma de materializare si de dezvoltare a actiunii, forma ei de viata, organizarea practica a actiunii .