Activitatea Procurorului în Cadrul Urmăririi Penale - Reglementare și Implicații Practice

1. Competenţa procurorului

Potrivit art. 201 din Cod pr. pen., urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de către organele de cercetare penală. Procurorii fac parte din Ministerul Public potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară . Aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor organizate pe lângă fiecare instanţă judecătorească, sub autoritatea Ministrului Justiţiei .

De asemenea, activitatea acestora se fundamentează pe principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic consemnate în art. 62 alin. (2) al Legii nr. 304/2004. Ei sunt obligaţi să respecte şi să protejeze demnitatea umană şi să apere drepturile persoanei, exercitându-şi atribuţiile numai în conformitate cu legea. În art. 63 al aceleiaşi legi sunt enumerate atribuţiile Ministerului Public, adică ale procurorilor care îl compun.

Dacă luăm în considerare competenţa materială şi după calitatea persoanei, în art. 209 Cod pr. pen. se prevede că procurorul este, în principal, organ de supraveghere a cercetărilor penale . Procurorul, dacă consideră că este necesar, poate prelua orice cauză din competenţa organelor de cercetare penală pentru a efectua el însuşi actele de urmărire penală. Aceasta îi conferă poziţia de organ principal de urmărire penală. Dar acest drept trebuie justificat şi, prin urmare, este facultativ.

În competenţa procurorului intră supravegherea activităţii de cercetare penală concretizată prin conducerea şi controlarea activităţii de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe, care sunt obligate să ducă la îndeplinire dispoziţiile procurorului. În anumite cazuri, procurorul este obligat să efectueze personal urmărirea penală.

Potrivit art. 209 alin. (3) Cod pr. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile referitoare la:

a) infracţiuni contra statului: trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete, acţiuni duşmănoase contra statului, spionajul, atentatul care pune în pericol siguranţa statului, atentatul contra unei colectivităţi, subminarea puterii de stat, actele de diversiune, subminarea economiei naţionale, propaganda în favoarea statului totalitar, acţiuni împotriva ordinii constituţionale, complotul, compromiterea unor interese de stat, comunicarea de informaţii false, divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului, nedenunţarea, infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin (art. 155-173 Cod pen.);

b) infracţiuni contra persoanei: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, determinarea sau înlesnirea sinuciderii;

c) infracţiuni contra libertăţii persoanei: lipsirea de libertate în mod ilegal, sclavia, supunerea la muncă forţată sau obligatorie;

d) infracţiuni contra patrimoniului: tâlhăria, pirateria;

e) infracţiuni contra autorităţii: ofensa adusă unor însemne, defăimarea ţării sau a naţiunii, ultrajul, cazuri speciale de pedepsire;

f) infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul: purtarea abuzivă, neglijenţa în păstrarea secretului de stat, luarea de mită, darea de mită, traficul de influenţă;

g) infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei: omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreaptă;

h) infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate, distrugerea şi semnalizarea falsă;

i) infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege: nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri;

j) infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: propaganda naţionalist şovină, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni;

k) infracţiuni contra păcii şi omenirii: propaganda pentru război, genocidul, tratamentele neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale;

l) infracţiuni săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane, infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevazute în legi speciale, infracţiunea de spălare a banilor, traficul şi consumul de droguri şi bancrută frauduloasă;

m) infracţiuni săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de notarii publici, infracţiunile săvârşite de judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene;

n) infracţiuni săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe;

o) infracţiuni săvârşite de: senatori şi deputaţi, de membri ai Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membri, judecători şi procurori ai Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului, de mareşali, amirali, generali sau chestori, de şefii cultelor religioase organizare în condiţiile legii, şi de ceilalţi membri ai Înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, de judecătorii de la Curţile de Apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi alte cauze date prin lege în competenţa sa;

p) infracţiuni împotriva protecţiei muncii;

q) participarea la activitatea de soluţionare a cererilor de extrădare sau de transfer al persoanelor condamnate în străinătate.