Actul Administrativ

CAPITOLUL I

ACTUL ADMINISTRATIV

Actul administrativ constituie forma principală prin care se realizează activitatea administraţiei publice şi constă într-o manifestare expresă de voinţă prin care se creează, se modifică sau se sting raporturile juridice de drept administrativ.

Actul administrativ reprezintă unul din principalele izvoare ale raporturilor juridice de drept administrativ. El este este un act juridic unilateral care emană de la un organ al administraţiei publice, în temeiul puterii publice, pe baza şi în vederea executării legii. Actele administrative sunt emise în principal, de autorităţile şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, precum şi de instituţiile publice şi regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora prin care se asigură realizarea puterii executive şi înfăptuirea sarcinilor care revin administraţiei publice.

Actul administrativ este obligatoriu atât faţă de persoanele fizice sau juridice

cărora li se adresează, cât şi faţă de organul care l-a emis, ţinut să-l respecte el însuşi, pe tot parcursul valabilităţii lui. Această obligativitate a actului administrativ derivă din faptul că el este dat pe baza şi în executarea legii, şi din această cauză se bucură de prezumţia de legalitate.

Din această trăsătură rezultă pe de o parte că actele organelor superioare ale administraţiei publice sunt obligatorii pentru organele subordonate, iar pe de altă parte organele superioare au dreptul de a modifica sau anula actele organelor inferioare, fără a avea însă posibilitatea de a li se substitui, adică de a reglementa ele însele raporturile juridice ce fac parte din sfera atribuţiilor exclusive ce revin

organelor subordonate.

Fiind emise pe baza şi in executarea legii rezultă, pe de altă parte, că actele administrative nu pot conţine dispoziţii contrare legilor, iar printr-o lege se poate modifica sau anula oricând un act administrativ.

În situaţia în care cel obligat la executare nu execută de buna voie actul administrativ, organul competent poate trece direct, din oficiu, la executarea silită a actului, fără a mai fi necesară emiterea de către un alt organ a unui act în baza căruia să se treacă la executarea silită, aşa cum se întâmplă in cazul actelor civile, a căror executare silită nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.

SECŢIUNEA I

TRǍSǍTURILE ACTULUI ADMINISTRATIV

Trebuie spus de la inceput ca in literatura de specialitate nu exista o unanimitate de opinii cu privire la numarul, denumirea si continutul trasaturilor actului administrativ (de drept administrativ). Unele elemente comune sunt regasite la toti autorii de drept administrativ si anume: sunt acte juridice, sunt manifestari unilaterale de vointa, sunt emise in realizarea puterii de stat.

Actul administrativ este supus unui regim juridic specific. Regimul juridic specific al actului administrativ, pe care il denumim regim de drept administrativ, este stabilit, in principal, de Constitutie si de Legea nr. 29/19990, legea conticiosului administrativ. Art. 48 din Constitutie lasa deschisa posibilitatea atacarii in justitie si a actelor administrative ale celorlalte organe de stat.

Se desprind urmatoarele trasaturi ale actului administrativ, in sens formal – material:

1 Este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice.

2 Este o vointa juridica unilaterala.

3 Este emis numai in realizarea puterii publice

4 Are un regim juridic specific, in centrul caruia se afla Legea continciosului administrativ (Legea nr.29/1990)

1. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

Actele administrative prezintă o mare varietate, ţinând seama de diversitatea de situaţii şi relaţii sociale în care sunt angajate organele administraţiei publice.

După natura juridică actele administrative pot fi:acte administrative de autoritate (sau acte administrative de putere publica); acestea se emit de un serviciu public (de o autoritate publică – legislativă, executivă, judecătorească) în mod unilateral, pe baza şi în vederea executării legii, în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice.