Administrarea Societății Comerciale

Legea nr.31/1990, a suferit modificări esenţiale în ceea ce priveşte administrarea societăţii, atât datorită intervenţiei Legii modificatoare 441/2006, cât şi ulterior, prin intrarea în vigoare a OUG nr. 82/2007.

Practic reglementările noi au creat un regim diferit în ceea ce priveşte administrarea societăţilor comerciale, stabilind două sistem diferite de administrare: sistemul unitar şi sistemul dualist.

1. Sistemul unitar

1.1. Desemnarea administratorilor

Sistemul unitar presupune administrarea societăţii comerciale prin intermediul administratorilor, a căror prerogative însă pot fi continuate în baza unui mandat de către directori.

Numărul minim de administratori care asigură administrarea societăţii comerciale este de 3, cu excepţia acelor societăţi pe acţiuni pentru care legea nu impune auditarea situaţiei financiare, caz în care administrarea este asigurată prin intermediul administratorului unic

În cazul în care, conform legii, trebuie să existe mai mulţi administratori, aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul consiliului de administraţie, organism pentru care legea impune întotdeauna una număr impar de membrii.

Administratorii pot fi aleşi sau numiţi. De principiu, administratorii sunt aleşi în cadrul adunării generale ordinare. În cazul primilor administratori, având în vedere faptul că la momentul nominalizării lor adunarea generală nu este funcţională, aceştia vor fi numiţi de către membrii fondatori, urmând a fi expres nominalizaţi în chiar cuprinsul actului constitutiv.

Administratorii sunt desemnaţi pentru un mandat de maximum 4 ani, nimic neîmpidicând însă posibilitatea realegerii lor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

În cazul primului administrator durata mandatului acestuia va fi de maximum 2 ani.

Pentru ca o persoană să devină membru al consiliului de administraţie, aceasta trebuie să accepte în mod expres mandatul astfel primit.

Poate avea calitatea de administrator, unic sau membru în consiliu de administraţie, fie o persoană fizică, fie chiar, în condiţiile art. 15313 din legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, o persoană juridică. Dacă administrator este desemnată o persoană juridică, aceasta are obligaţia să desemneze la rândul său persoana fizică ce o va reprezenta efectiv în relaţia cu societatea comercială pe care urmează o administreze. Persoana fizică astfel mandatată va avea aceleaşi prerogative şi răspunderi ca şi în cazul administratorului persoană fizică. Totuşi, şi administratorul persoană juridică, cel ce şi-a desemnat , la rândul său, reprezentantul persoană fizică ce va administra efectiv societatea, va fi şi el ţinut răspunzător pentru toate faptele reprezentantului său persoană fizică, în legătură cu mandatul pe care l-a primit de la societatea comercială administrată. Persoana juridică administrator este îndreptăţit oricând să-şi revoce propriul reprezentant persoană fizică, situaţie în care însă are obligaţia de a desemna de îndată o altă persoană ca înlocuitor.

O persoană fizică nu poate avea calitatea de administrator concomitent în mai mult de 5 Consilii de administraţie, şi membru în consiliu de supraveghere. Limitarea face strict referire la persoanele fizice. Rezultă că, o persoană juridică poate fi membru într-un număr nelimitat de consilii de administraţie şi consilii de supraveghere. În schimb, în limitarea la care face referire art. 15316 se cuprind şi reprezentanţi submandataţi de administratorul persoană juridică să asigure administrarea efectivă în cadrul unei societăţi comerciale.

Limitarea nu funcţionează dacă persoana fizică în cauză deţine cel puţin o pătrime din acţiunile societăţii la care urmează să fie administrator, sau este membru în consiliu de administraţie al unei societăţi comerciale care deţine o pătrime. Este de observat că o asemenea dispoziţie trebuie interpretată în sensul că dacă s-ar pune problema pentru un al şaselea mandat concomitent într-un consiliu de administraţie pentru un administrator, de principiu acesta nu va mai putea fi desemnat. Totuşi, interdicţia dispare, deoarece acea persoană deţine mai mult de o pătrime din acţiunile acelei societăţi.

În măsura în care administratorul încalcă această interdicţie, sancţiunea prevăzută de lege constă în obligarea administratorului să demisioneze dintr-una din funcţiile de administrator astfel încât să se limiteze la numărul de mandate prevăzute de lege. Dacă însă nu demisionează, atunci se va înlătura ultimul mandat în ordine cronologică, fiind obligat totodată şi la restituirea remuneraţiei pe care a primit-o necuvenit pentru mandatul suplimentar, peste limita prevăzută de lege. Este de observat însă că, în măsura în care administratorul înţelege să renunţe de bună voie la unul din mandate, atunci când a depăşit numărul legal, cel ce are opţiunea de a alege este însuşi administratorul în funcţie de propriile sale interese.

Toate deciziile la care administratorul a participat în această calitate din care ulterior demisionează rămân valabile. De altfel, soluţie este pe deplin de înţeles, atâta vreme cât mandatul administratorului care a deţinut concomitent această calitate în mai multe consilii de administraţie decât limita maximă prevăzută de lege nu este desfiinţat, ci administratorul , în temeiul legii, înţelege să şi-l retragă.

La momentul desemnării în funcţie, administrator are obligaţia de a informa/declara cu privire la intervenţia sau nonintervenţia unei situaţii care să-l oblige să renunţe la mandat