Administrarea Societăților

ADMINISTRAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Pentru a-şi îndeplini rolul său economic, societatea comercială a fost concepută ca un organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică. În doctrină, societatea comercială este definită ca fiind „o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate”. Condiţiile necesare constituirii societăţilor comerciale şi regimul juridic aplicabil funcţionării acestora sunt cuprinse în Legea nr. 31/1990(titlul II şi titlul III) .

Cât priveşte funcţionarea societăţilor comerciale, aceasta vizează în principal analiza a două instituţii care alcătuiesc „centrul motor vital al funcţionării societăţilor comerciale” : adunarea generală şi administrea societăţii.

Voinţa unei societăţi comerciale, ca persoană juridică, este determinată de voturile persoanelor care compun această entitate colectivă, iar aceste voturi se exprimă în cadrul adunărilor generale a asociaţilor, respectiv a acţionarilor.

Deciziile adoptate de asociaţi (sau de acţionari după caz, în funcţie de forma juridică a societăţii), sunt puse în executare prin intermediul organelor de administrare, altfel spus, voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (de gestiune), care este administratorul său administratorii societăţii.

După cum s-a constat în doctrină nu este exclus ca, într-un mod practic, administratorii (mai ales în cazul societăţilor mari) să elaboreze şi să concretizeze ei înşişi „voinţa colectivă” din perspectiva atribuţiilor lor de organizare a adunărilor generale şi a asociaţilor observându-se: „o tendinţă accentuată de trecere de la adunarea generală a asociaţilor la consiile de administraţie, a atribuţiilor ce ţin de orientarea economică şi de piaţiă a societăţii, dat fiind faptul că mediul afacerilor devine tot mai profesionalizat şi mai dinamic, pentru aceasta fiind necesar că deciziile de factură economică şi comercială să fie concentrate în cât mai puţine mâini, pentru a fi cât mai dinamice” .

Pornindu-se de la rolul administratorilor în cadrul societăţilor comerciale, în doctrină s-a arătat că noţiunea de „voinţă colectivă” este improprie şi în acest sens ar fi mai adecvată sintagma de „interes majoritar”, care devine, în baza legii, interesul societăţii. Aceasta deoarece, voinţa colectivă ia naştere în cadrul adunării asociaţilor şi nu reprezintă suma voinţelor individuale ori rezultanta lor, ci este consecinţa unui „compromis între diferitele interese individuale ale asociaţilor (acţionarilor) care reprezintă majoritatea capitalului social (cu unele excepţii, când voinţa colectivă trebuie să fie un compromis între interesele tuturor asociaţilor)” .

În plan legislativ, această tendinţă este recunoscută prin prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care permite acţionarilor delegarea unora dintre atribuţiile adunării generale extraordinare administratorilor (mutarea sediului social, schimbarea obiectului de activitate, mărirea capitalului social, reducerea ori reîntregirea sa prin emiterea de noi acţiuni, conversia acţiunilor dîntr-o categorie în cealaltă).

Potrivit articolului 70 al.1 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, „administratorii pot face toate operaţiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv”. Pornind de la sferă atrbuţiilor administratorului, circumscrisă generic de textul de lege menţionat, în doctrină s-a arătat că, în cadrul societăţii comerciale, administratorul (organele de conducere) este „organul operativ principal şi permanent al societăţii, elementul cel mai dinamic din structura funcţională şi de organizare a societăţii comerciale” .

Administratorul este purtătorul voinţei colective care se exprimă prin atribuţiile sale de administrare şi reprezentare. Prin administrarea societăţilor comerciale trebuie înţeleasă conducerea activităţii acestora potrivit normelor cuprinse în legi, în contractul şi statutul propriu pentru obţinerea rezultatelor programate.

Cu privire la administrarea societăţilor comerciale, Legea nr. 31/1990 cuprinde dispoziţii specifice fiecărei forme juridice de societate.