Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale

Motivarea alegerii temei

Tema proiectului meu este denumită Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi fundamentale.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legatură cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important, atât la nivelul Uniunii Europene, al statelor membre, implicit și al României. Obiectivele Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (F.R.A.)

Având în vedere acest lucru, subiectele abordate reprezintă teme extrem de importante și totodată, controversate și sensibile pe agenda guvernelor tuturor statelor membre.

Prezentare generală

Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (F.R.A.) are misiunea de a face drepturile fundamentale o realitate pentru toată lumea din Uniunea Europeană.

Pentru a-și atinge obiectivul, agenția colectează și analizează date pentru a oferi, asistență și expertiză pentru instituțiile UE și statele membre, precum și pentru alte părți interesate.

Activitățile F.R.A. sunt organizate în jurul celor trei sarcini principale:

de colectare a datelor, de cercetare și analiză;

oferind consiliere independentă pentru factorii de decizie politică și de cooperare și relaționare cu părțile interesate;

activități de comunicare pentru a disemina rezultatele muncii sale și pentru a crește gradul de conștientizare a drepturilor fundamentale.

F.R.A. nu este o instituție de monitorizare sau standardizare, cum ar fi Consiliul Europei, și nici nu este abilitată să examineze plângerile individuale, cum ar fi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Ea nu are nici o putere de luare a deciziilor de reglementare.

Având în vedere obiectivele fundației și ținând seama de resursele sale financiare, agenția își îndeplinește sarcinile în următoarele domenii tematice:

Accesul la justiție;

Societatea informațională și, în special, respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal;

Situația Romilor în Europa

Drepturile copilului;

Discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

Imigrația și integrarea migranților, vize de frontieră și de azil;

Rasism, xenofobie și legate de intoleranță.

Accesul la justiție

În ceea ce privește accesul la justiție acesta s-a dezvoltat din punct de vedere al legislației, la fel ca și interpretarea juridica în Uniunea Europeana de a lungul timpului.

Curtea de justiție Europeana definește sistemul juridic ca fiind caracterizat de principiul protecției jurisdicționale efective, conform articolului 47 din Carta Drepturilor Fundamentale

Punerea in aplicare a articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la o judecată corectă nu a fost mereu atât de eficientă cum este astăzi.

Cazul Taxque versus Belgia

În cauza Taxquet vs. Belgia (nr. 926/05), din 16 noiembrie 2010, CEDO s-a pronuntat asupra compatibilitatii dreptului la un proces echitabil cu o condamnare bazata exclusiv pe un verdict de vinovatie lipsit de o motivatie si care nu putea fi apelat.

Richard Taxque a fost acuzat în anul 2003 împreună cu alte 5 persoane pentru infracțiunea de omor și tentativă de omor în anul 1991.

În 1996 un martor anonim a informat anchetatorii că asasinatul ministrului fusese organizat de șase persoane, incluzandu-l pe Richard Taxque si un alt personaj politic important.

Pentru a putea ajunge la un verdict, jurații au trebuit să raspundă la o serie de 32 de întrebări stabilite de președintele curții cu jurati, secția penală, din Liege.

Întrebările au fost laconice și identice pentru toți inculpații. Patru dintre acestea îl priveau pe reclamant exclusiv și urmăreau să afle dacă acesta era vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor și de tentativă la omor și, dacă, fiecare a fost premeditată.

Jurații au răspuns afirmativ la fiecare dintre aceste întrebări. În data de 7 ianuarie 2004, Taxque a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani.

Recursul său pe motive de drept împotriva acestei condamnari a fost respins de Curtea de Casație in 16 iunie 2004.

În cauzele anterioare, Curtea a stabilit că lipsa unei motivații în cazurile verdictelor date de jurați nu constituie prin ea însași o violare a dreptului la un proces echitabil.

Totuși, pentru ca exigentele dreptului la un proces echitabil să fie satisfăcute, suficiente garanții trebuie să fie oferite pentru a-i permite acuzatului, dar și publicului, să înțeleagă verdictul ce s-a dat.

Asemenea garanții procedurale pot include, de exemplu, îndrumări sau clarificări date de președintele instanței juratilor privind problemele de drept cu care se confruntă sau cu privire la elementele de proba prezentate, dar și întrebări univoce la care trebuie să răspundă, astfel încat să se formeze un cadru pe care să se fundamenteze verdictul sau care să compenseze, în mod adecvat, absența motivației deciziei juratilor.

Totuși, în cauza domnului Taxquet, nici actul de acuzare și nici întrebările puse juraților nu conțineau informații suficiente în ceea ce privește implicarea sa în infracțiunile ce i-au fost reproșate.

Actul de acuzare, deși menționează infracțiunile ce i-au fost reproșate, nu conținea și mijloacele de proba deținute împotriva sa.

Cât despre întrebările adresate juraților, acestea au fost laconice și indentice în ceea ce îi priveau pe toți inculpații și nu se refereau la nici o circumstanță concretă ori particulară care sa îl fii putut face pe reclamant să înțeleagă verdictul de condamnare.