Amânarea aplicării pedepsei

I. Noțiune

Amânarea aplicării pedepsei reprezintă posibilitatea acordată judecătorului de a stabili o pedeapsă individuală unei persoane care a comis o infracțiune pentru care, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, se poate amâna până la împlinirea termenului de supraveghere.

Termenul amânare apare ca relativ impropriu , deoarece în limbajul obișnuit acesta ar avea accepțiunea de prorogare, respectiv de aplicare și, implicit, de punere a pedepsei în executare la un moment ulterior, ceea ce înseamnă că în viitor pedeapsa ar trebui să se execute, atât timp cât este amânată aplicarea.

II. Condiții în care se poate dispune amânarea aplicării pedepsei

2.1. Precizări introductive

În art. 83 din Codul penal sunt prevăzute condițiile de renunțare, fiind cuprinse două categorii de condiții, astfel: art. 83 alin. (1) le cuprinde pe cele pozitive, iar alin. (2) le subliniază pe cele negative.

Pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei, instanța va prezenta motivele care au îndrumat spre această rezoluție și îi va informa persoana asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va comite alte infracțiuni, dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu se va supune obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Un caz special în care se poate dispune amânarea aplicării pedepsei este reglementat de art. 20 din Legea nr. 143/2000, care prevede că, dacă până în momentul pronunțării hotărârii, inculpatul consumator, inclus în programul integrat de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri, respectă protocolul programului integrat de asistenta a persoanelor consumatoare de droguri, instanța de judecată poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 80, respectiv art. 83 C. pen. Nerespectarea, pe durata termenului de supraveghere, a programului integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri atrage în mod corespunzător aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei .

Un alt caz special este reglementat de art. 378 alin. (5) C. pen., care permite pronunțarea amânării aplicării pedepsei în cazul abandonului de familie chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței inculpatul își îndeplinește obligațiile .

2.2. Analiza condițiilor

2.2.1. Condițiile pozitive

În vedere individualizării pedepsei prin amânarea aplicării acesteia este necesară îndeplinirea condițiilor pozitive prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen.

Conform art. 83 alin. (3) regăsim următoarele condiții:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

În ceea ce privește pedeapsa amenzii,

Condiția subliniată de legiuitor cu privire la pedeapsa amenzii este îndeplinită indiferent dacă există ori nu concurs de infracțiuni. De asemenea, pentru infracțiunile pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii nu are relevanță dacă pedeapsa stabilită este pentru o singură infracțiune sau pentru un concurs de infracțiuni, însă doar dacă legea penală sancționează infracțiunile respective cu pedeapsa privării de libertate în limita a cel mult 2 ani.