Amnistia

Amnistia este un act de clementa care se acorda prin lege de catre parlament prin care se inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii, pentru infractiunile ce se incadreaza in dispozitiile sale savarsite inainte de aparitia sa.

Amnistia este o institutie penala, bazata pe o fictiune care are ca scop inlaturarea pe viitor a caracterului delictual al unor fapte penale interzicand orice urmarire in ceea ce le priveste sau stergand condamnarile pe care le-au stins . Se acorda prin lege organica, deoarece prin ea se inlatura raspunderea penala pentru unele infractiuni prevazute de legislatia penala in vigoare, retrangandu-se sfera de incidenta a acesteia. Prin amnistie nu se inlatura ilicitul penal, faptele continua sa fie prevazute de legea penala si vor fi sanctionate daca nu intra sub incidenta actului de clementa.

Etimologic, amnistie vine din grecescul amnésia , care inseamna uitare, actul puterii legislative semnificand o lex oblivionis. In mod concret, statul renunta la dreptul sau de a trage la raspundere persoanele care au savarsit anumite fapte penale, atat pe temeiuri social – politice, cat si din ratiuni de politica penala superioare celor care ar fi legitimat reactia coercitiva a societatii.

Natura juridica a amnistiei

Amnistia este o cauza legala care inlatura raspunderea penala si consecintele condamnarii. Ea este in acelasi timp un act politic si unul juridic.

Din punct de vedere criminologic, amnistia in modalitatea antecondamnatorie reprezinta o cauza de diminuare a criminalitatii judecate . De aceea, in doctrina juridica mai veche, a fost considerata ca suspendare pe o perioada determinata a legii care a creat infractiunea amnistiata. Aceasta opinie nu poate fi impartasita, caci infractiunea continua sa existe, avand semnificatie antecedenta penala a faptuitorului in stabilirea incadrarii juridice a unei fapte (de exemplu, in cazul infractiunii de omor deosebit de grav prevazuta de art. 176, litera c, nu conteaza daca prima infractiune a fost sau nu amnistiata, incidenta fiind agravanta savarsirii anterioare a unui omor).

Amnistia se deosebeste de institutia dezincriminarii care reprezinta o modificare a dreptului obiectiv prin scoaterea din vigoare a normei penale. Legea de incriminare produce efecte atat pentru trecut cat si pentru viitor, in timp ce legea de amnistie se refera numai la fapte care au fost savarsite inainte e aparitia sa.

Amnistia opereaza, de regula, “in rem”, spre deosebire de gratiere care are un caracter “in personam”. Este deci o cauza obiectiva, reala, impersonala. Prin urmare, amnistia va avea ca obiect infractiunea, ea profitand tuturor participantilor care au colaborat la savarsirea faptei. In masura in care in aplicarea legii de amnistie se tine cont si de circumstante personale, ea va dobandi un caracter mixt. Asemenea circumstante sunt: varsta faptuitorului (decretul 147/1977 a amnistiat infractiunile savarsite de minori precum si de tinerii in varsta de 18 - 21 de ani, cu exceptia celor intentionate care au avut ca urmare moartea unor persoane), antecedenta penala (decretul 185/1986 a amnistiat infractiunile pedepsite de lege cu inchisoare pana al 3 ani sau amenda savarsite de persoane care nu au fost condamnate in stare de recidiva), calitate faptuitorului (de exemplu, calitatea de functionar public)