Asemănări și Deosebiri între Infracțiunile de Luare de Mită și de Primire de Foloase Necuvenite

CAPITOLUL I. Fenomenul corupţiei şi necesitatea prevenirii şi combaterii acestuia

Secţiunea I. Consideraţii introductive 1.Apariţia şi evoluţia fenomenului corupţiei

Apariţia corupţiei în societate este legată de însăşi geneza acesteia, deoarece corupţia este un fenomen social, care s-a născut, iar apoi a evoluat, în interiorul primelor grupuri de oameni organizate. Din punct de vedere istoric, corupţia este, dacă nu cea mai veche, una dintre cele mai vechi forme de criminalitate existente în societăţile umane.

Fără îndoială că în toate epocile şi etapele istorice au existat acte de corupţie, dar formele de manifestare ale acesteia, chiar dacă aveau unele elemente sau puncte comune, au diferit sub anumite aspecte în decursul evoluţiei omenirii, în funcţie de particularităţile existente în perioadele istorice care s-au succedat.

În ciuda acestor diferenţe, fenomenul corupţiei s-a transmis din generaţie în generaţie, ca o “moştenire”, fiind totodată impregnat de specificul sistemelor politice traversate. De exemplu, în antichitate corupţia politică şi cea administrativă erau mai răspândite decât cea economică.

În vechiul drept românesc, corupţia nu era incriminată. Abia mai târziu, în perioada domniilor fanariote a existat o incriminare limitată a faptelor de corupţie. În prezent, domeniul economic este cel mai afectat de corupţie, deoarece interesele mercantile sunt extraordinar de mari, constatându-se existenţa unor grupuri economice care corup aproape orice funcţionar sau om politic care se află în poziţii ce pot determina obţinerea unor avantaje substanţiale pentru membrii grupului în cauză. Este vorba despre privatizări, concesionări, achiziţii publice etc.

Analizând fenomenul corupţiei, din punct de vedere istoric, constatăm că evoluţia (istoria) acestuia nu poate fii disociată de procesul dezvoltării economice, politice, sociale, juridice sau culturale a societăţilor care s-au succedat de-a lungul anilor în câmpul social. Într-adevăr, ca fenomen social, corupţia se produce şi re-produce în societate, astfel încât, “datorită formelor de manifestare şi consecinţelor sale”, ea “pare să fie indisolubil legată de evoluţia şi transformările pe care le cunoaşte orice societate umană ”.

Cu toate diferenţele ce ţin de specificul perioadelor istorice, în orice societate corupţia a avut forme de manifestare asemănătoare, aflate în legătură cu mecanismele politice, economice şi administrative, ea fiind, în toate cazurile, un abuz special de drept al funcţionarilor, care se foloseau de autoritatea sau puterea ce le-a fost conferită în scopuri străine scopului cu care au fost învestiţi. Fenomenul corupţiei este şi trebuie considerat, până la urmă, un fenomen antisocial, chiar dacă anumite tipuri de manifestare ale sale sunt acceptate, expres sau tacit, de către membrii colectivităţii, deoarece el constituie o “metastază” a instituţiilor publice .

Actele de corupţie, indiferent de forma lor, dăunează dezvoltării armonioase a oricărei societăţi, deoarece întotdeauna printr-un avantaj ilegal sau imoral de care beneficiază anumite persoane se creează automat un dezavantaj celorlalte persoane. Aceasta este regula “vaselor comunicante” ce funcţionează în societatea umană. De exemplu, în cazul în care un cetăţean beneficiază de un serviciu public, în mod nelegal, înaintea altor cetăţeni, aceştia sunt vătămaţi în drepturile lor. Pe lângă cei efectiv lezaţi prin actul de corupţie, acesta produce pe o scară mai largă şi o vătămare a intereselor societăţii în ansamblu, acesta fiind motivul pentru care infracţiunile de corupţie au ca subiect pasiv autoritatea publică sau instituţia în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul mituit .

2.Conceptul de fenomen al corupţiei

Totalitatea faptelor de corupţie existente, la un moment dat, într-o societate şi a formelor de manifestare a acestora constituie fenomenul corupţiei. Fiind o trăsătură negativă a oricărei societăţi umane,corupţia şi manifestările sale sunt întâlnite în orice societate şi în orice formă de organizare a puterii.

Existenţa fenomenului corupţiei fiind de netăgăduit, iar consecinţele sale negative având caracter evident, acesta trebuie prevenit şi contracarat prin măsuri complexe eficiente. Dar eficacitatea acestor măsuri presupune, printre altele şi înainte de orice, cunoaşterea corespunzătoare a formelor concrete de manifestare a faptelor de corupţie. Dacă faptele de corupţie nu sunt cunoscute sub toate aspectele acestora, prevenirea, dar mai ales, combaterea lor nu pot fi eficiente.

Conform raportului DNA pe anul 2007, prejudiciul total reţinut de rechizitorii este de peste 385 milioane lei, comparativ cu 170 milioane lei în anul 2006. Dintre cei 415 inculpaţi trimişi în judecată, majoritatea sunt bărbaţi (324), au vârste cuprinse între 21-54 ani (345) şi provin din mediul urban (379). Un număr de 308 inculpaţi au studii superioare, iar 8 sunt cetăţeni străini. Din cei 415 inculpaţi trimişi în judecată, 238 aveau funcţii de conducere, de control ori alte funcţii importante.