Asemănări și Deosebiri între Modelele de Fundamentare a Deciziilor Administrative

1. Conceptul de decizie administrativă

Activitate din sfera administraţiei publice se realizează prin intermediul unei multitudini de decizii. De la cele mai mărunte sarcini şi activităţi ale unui funcţionar şi până la documentele oficiale semnate de un ministru, conducător sau preşedinte de stat, procesul decizional este prezent; el se concretizează prin elaborarea şi executarea de decizii administrative corespunzătoare atribuţiilor indeplinite.

Deciziile reprezintă o componentă de bază a activităţii zilnice a managerilor din

zilele noastre, atât în domeniul public cât şi în cel privat.

Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor

administraţiei, premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care acestea optează pentru o soluţie, în vederea atingerii unui scop (obiectiv) sau realizării unei finalităţi. Ea apare numai atunci când există, în planul judecăţii umane, mai multe posibilităţi, metode sau variante adecvate, de a rezolva o problemă şi urmează să se opteze numai pentru una dintre ele, şi anume, pentru aceea care pare a fi cea mai avantajoasă.

Astfel, decizia reprezintă, sintetic, hotărârea de a acţiona într-un anumit mod, pentru un anumit obiectv sau de a nu acţiona pentru acesta şi are la bază un proces decizional care presupune parcurgerea următoarelor etape principale:

- stabilirea obiectivelor administrative, care pot viza, fie latura interna a administraţiei (structura sa), fie pe cea exterioară (orientate şi spre satisfacerea interesului general);

- culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor administrative;

- elaborarea de variante alternative şi adoptarea deciziei administrative;

- execuţia şi controlul rezultatelor obţinute.

O condiţie fundamentală, ce se impune în cazul deciziilor administrative, este ca ele să ducă la obţinerea unor rezultate maxime cu un consum minim de resurse. Pentru aceasta este necesar ca procesul alegerii soluţiilor de aplicat să satisfacă anumite cerinţe şi anume:

- alegerea trebuie să fie conştientă, precedată de o deliberare;

- alegerea urmează a fi orientată spre unul sau mai multe scopuri;

- alegerea trebuie să ducă la acţiune.

Sistemul decizional este reprezentat de ansamblul elementelor interdependente care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor.

Conţinutul sistemului decizional în instituţiile şi autorităţile publice este puternic influenţat de specificul domeniului în care îşi desfăşoară activitatea instituţia sau autoritatea publică, dar şi de natura decidentului. Astfel se explică diferenţele în ceea ce priveşte conţinutul deciziilor, forma de prezentare a acestora, dimensiunea lor. Fiecare din instituţiile şi autorităţile care desfăşoară activitate în domenii distincte din sectorul public dispune de un sistem decizional propriu.

Sistemul decizional în instituţia publică reuneşte totalitatea deciziilor prin intermediul cărora se asigură creşterea gradului de satisfacere a interesului public şi implicit misiunea socială a acesteia.

Diversitatea sistemului de nevoi sociale determină fundamentarea unor decizii de tipuri diferite.

2. Modelele de fundamentare a deciziilor administrative

O mare parte a activităţii managerilor din administraţia publică constă în elaborarea şi adoptarea deciziilor. În principiu, luarea deciziilor în administraţia publică constă în a alege dintre diferite alternative şi mijloace de îndeplinire a acestora pe cele care ar trebui urmate de o organizaţie.

Procesul decizional se bazează pe utilizarea diferitelor modele de fundamentare, cele mai importante fiind:

- modelul managerial tradiţional;

- modelul politic;

- modelele mixte.

2.1 Modelul managerial tradiţional

Această abordare a apărut cu aproape o sută de ani în urmă, când exista percepţia, de altfel menţinută în unele state până astăzi, că sectorul public, în general, poate fi condus pe baza unui singur model considerat ideal.

Modelul managerial tradiţional este un rezultat al încercărilor timpurii de a introduce profesionalismul în administraţia publică. Ideea de profesionalism are la bază, pe de o parte, distincţia între administraţie şi politică, introdusă de Woodrow Wilson în 1897, iar pe de altă parte, concepţia lui Max Weber despre birocraţie şi nevoia de raţionalitate în cadrul proceselor de luare a deciziei.